Gaze 2008

Pretul gazelor naturale nu va creste cu doua cifre de la 1 ianuarie 2008, a declarat la sfarsitul saptamanii trecute, intr-o conferinta de presa la Medias, ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian. "Chiar daca pretul gazului din import va creste, vom face alinierea la pretul intern in asa fel incat sa nu atenteze la gradul de suportabilitate al populatiei", a spus Vosganian.


Acesta a anuntat ca doreste sa mentina cosul energetic dintre petrol si gaze la nivelul de crestere zero si in 2008, la fel ca in 2007. "Anul acesta, daca realizam un cos intre energia electrica, al carei pret a crescut cu circa 3%, si gazele naturale, care s-au ieftinit cu aproximativ aceeasi valoare, rezulta zero cresteri peste rata inflatiei. Acelasi lucru dorim sa-l realizam si in 2008", a explicat ministrul. Pentru anul 2008, acesta a precizat ca isi doreste ca tranzactiile cu energie de pe piata libera sa creasca cu 50% si ca pretul energiei
sa aiba un efect anti-inflationist. "2008 va fi al doilea an al reformei in sistemul
energetic, al dezvoltarii infrastructurii, modernizarii, investitiilor majore si marilor privatizari", a declarat ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian. El a spus ca se va axa pe trei tipuri de privatizare - vanzarea de active
, listarile la bursa (impreuna cu investitiile strategice) si crearea de noi companii, in special in sectorul energiilor regenerabile. MEF doreste privatizarea CET Braila, dublarea investitiilor
la Transgaz, care ar putea beneficia si de o noua listare la bursa, cresterea capacitatilor de depozitare ale Romgaz, imbunatatirea interconectivitatii Transelectrica si investitii majore pentru indeplinirea standardelor de mediu. In ceea ce priveste Compania
Nationala a Huilei (CNH, aceasta ar putea fi inglobata intr-un complex energetic sau in viitoarea companie energetica de stat, pe care Guvernul intentioneaza sa o infiinteze, a mai spus Vosganian.

Orasele -"motoare" ale dezvoltarii Romaniei

Opt mari orase, la care se vor mai adauga alte doua sau trei, vor gestiona fonduri europene de milioane de euro.



Bucuresti, Ploiesti, Iasi, Craiova, Timisoara, Cluj, Constanta si Brasov vor fi, in urmatorii ani, locomotivele dezvoltarii regiunilor romanesti. Acestor opt mari localitati, desemnate drept poli de crestere a Romaniei, li s-ar putea adauga inca doua sau trei, dupa ce Comitetul de Monitorizare
al Programului Operational Regional (CM POR) va discuta aceasta posibilitate cu reprezentantii Ministerului Internelor si Reformei Administrative (MIRA). Discutiile, care vor avea loc in aceste zile, ar putea include printre polii de crestere zona Galati-Braila, potrivit lui Laszlo Borbely, ministrul dezvoltarii, lucrarilor publice si locuintelor.

Primele proiecte, la inceputul lui 2008

La
finele saptamanii trecute, CM POR a aprobat criteriile de eligibilitate si selectie pentru proiectele din acest domeniu. Este vorba despre Axa prioritara 1 din POR pentru sprijinirea dezvoltarii durabile a oraselor - poli urbani de crestere. Urmeaza sa fie finalizat Ghidul Solicitantului, astfel ca in primele luni ale anului viitor sa poata fi depuse proiectele. Acestea trebuie sa fie intocmite de autoritatile locale din orase sau de asociatii de dezvoltare intercomunitara. Valoarea proiectelor variaza intre 500.000 si 45 de milioane de euro.

Aceasta axa are cea mai mare felie din banii alocati prin Programul
Operational Regional: 1,4 miliarde de euro din valoarea totala a programului de 4,4 miliarde de euro. Adica, o singura axa detine aproape 30% din bani, in timp ce celelalte cinci axe din program impart restul fondurilor. Cele mai sarace regiuni ale tarii vor primi cei mai multi bani, iar cele mai bogate - partea cea mai mica.

Poli de crestere

Ce reprezinta, de fapt, polii de crestere? Acestia sunt mari centre urbane, care, prin dezvoltarea lor, pot influenta si impulsiona cresterea bunastarii oraselor si satelor din jurul lor. Sunt un fel de „motoare” ale dezvoltarii regiunilor Romaniei.

Inainte sa depuna proiecte pe Axa 1, orasele vor trebui sa elaboreze o strategie complexa de dezvoltare, care sa cuprinda cele mai acute probleme, necesitatile oamenilor, altfel spus tot ce se poate si trebuie facut cu fonduri europene, nu doar din POR, ci si din alte programe.

Polii de crestere au fost stabiliti dupa criterii foarte clare, ca sa nu se riste crearea de poli artificiali. Orasele care vor avea cea mai mare responsabilitate in cheltuirea celor peste 10 milioane de euro pusi la dispozitie pentru fiecare pol de crestere sunt cele cu peste 200.000 de locuitori, care au posibilitati sa creasca. De asemenea, trebuie sa fi atras multe investitii
straine, sa aiba un PIB in crestere si sa ofere multe locuri de munca.

Orasele-poli de crestere nu vor primi insa decat sub 50% din banii alocati pe regiuni. Restul fondurilor vor merge catre proiectele oraselor mici, care imbunatatesc viata multor oameni din zona. Aceste orase mai mici, cu potential de dezvoltare economica si sociala sunt considerate „poli de dezvoltare” urbana si pot atrage finantari de peste 5 milioane de euro.

CONVERGENTA

Bucurestiul este un „caz special”

O viata mai buna in orase prin iluminat, canalizare, transport public, spatii verzi, gaze, telefonie, centre de divertisment si locuinte sociale. Toate acestea pot fi obtinute cu fonduri europene pentru sprijinirea dezvoltarii oraselor-poli de crestere. Despre cum si cand se pot realiza aceste lucruri am discutat cu Laszlo Borbely, ministrul dezvoltarii.

EVZ: Sunt privilegiate orasele-poli urbani?
Laszlo Borbely: Acesti poli de crestere nu sunt localitati privilegiate fata de altele. Administratia de aici are o responsabilitate mai mare, deoarece vor fi proiecte mari care vor atrage fonduri nu numai din POR, ci si din alte programe operationale sectoriale. Polii de crestere inseamna atat acel municipiu, oras mare care este centrul, cat si localitatile din jur, care poate sa mearga pana la 50 de km de acea localitate. In primul rand, trebuie sa aiba ei o strategie, un plan de actiune in care sa fie prezente proiecte integrate.

Cum au fost selectate aceste orase?
Polii de crestere sunt orase mari, iar pentru stabilirea lor se ia in considerare posibilitatea de dezvoltare, strategia lor, cati investitori
au venit in ultimul an, situatia demografica, a locurilor de munca, cat a crescut
PIB-ul in ultimii ani.

Cati bani vor reveni acestor orase pentru proiectele de dezvoltare?
Acesti 1,39 miliarde de euro sunt impartite pe regiuni intre 8,3%, cea mai mica alocare, pentru Bucuresti-Ilfov, si 16,32% cat are regiunea Nord-Est, care este cea mai saraca. Deci, cea mai saraca regiune primeste cel mai mult, iar cea mai bogata - cel mai putin. Regiunile au propus ca polii de crestere sa primeasca intre 20% si maximum 40% din acesti bani. Restul va merge la orasele mai mici.

Ce proiecte vor obtine finantari pe Axa 1?
Depinde de strategia fiecarui pol de crestere. De exemplu, Timisoara are deja doua proiecte de reabilitare a centrelor istorice. Sunt finantate proiectele care cuprind cladiri istorice, zona verde, pista pentru biciclisti, canalizarea localitatilor, proiecte mici de gestionare a deseurilor. Sau pentru transportul urban care leaga orasul de localitatile invecinate.

De ce proiecte are nevoie regiunea Bucuresti-Ilfov?
Bucurestiul e un caz special, are cei mai multi bani din tara si multe proiecte demarate. In regiunea Bucuresti-Ilfov, Capitala este inconjurata de comune foarte mari si puternice. E un pol de crestere cu comune in jur. Aceste comune bogate s-au dezvoltat destul de haotic, fara o conceptie convergenta cu Bucurestiul si au deseori probleme cu neasigurarea utilitatilor. E nevoie de o actiune convergenta a Bucurestiului cu comunele invecinate.

Poliţă de viaţă sau pensie facultativă?

Deşi urmăresc un scop comun – asigurarea unui venit după ce beneficiarul îşi întrerupe activitatea – poliţele de viaţă continuă să atragă clienţi şi după lansarea pensiilor private. Asigurătorii speră chiar la creşteri peste cele din anii trecuţi.

Până acum, românii care nu voiau să trăiască la pensie doar din banii oferiţi de stat puteau contracta o asigurare de viaţă care permitea plata unei rente viagere după expirarea unui anumit termen. De anul acesta, aceeaşi nevoie o îndeplinesc şi pensiile private obligatorii, şi pensiile facultative. Totuşi, asigurătorii nu se tem că pensiile private le vor muşca o parte din piaţă. Ba din contră, se aşteaptă la creşteri mai mari.

„Aşa s-a întâmplat şi în cazul Poloniei, unde, odată cu lansarea fondurilor de pensii obligatorii, asigurările de viaţă au avut creşteri foarte mari, peste nivelurile din anii precedenţi“, susţine Theodor Alexandrescu, directorul general al AIG Life. De aceeaşi părere este şi Crinu Andănuţ, directorul general al Allianz-Ţiriac Pensii: „Asigurările de viaţă şi pensiile facultative sunt produse total diferite. Amândouă vor avea o evoluţie crescătoare în perioada următoare“.

Reprezentanţii fondurilor de pensii facultative şi cei ai companiilor de asigurări de viaţă nu văd cele două produse ca unele care se pot substitui între ele, ci mai degrabă ca servicii complementare. „Beneficiile oferite fac complementare cele două produse. La baza asigurărilor stă garanţia capitalului şi gradul redus de risc. Pensiile facultative nu oferă o garanţie absolută a capitalului, ci mai degrabă una relativă şi au un grad de risc mai ridicat“, explică Alexandrescu. „Pensia facultativă, respectiv asigurarea de viaţă tradiţională sunt produse care împreună pot oferi un venit satisfăcător la pensie pentru români“, spune Andi McLennan, director de marketing&propositions de la Aviva.

Pensiile facultative şi asigurările de viaţă funcţionează în mod asemănător.

Asemănări şi deosebiri

Beneficiarul plăteşte contribuţii către administratorul fondurilor pe o perioadă de mai mulţi ani. La sfârşitul acesteia, poate primi banii înapoi sub forma unei pensii. Între cele două servicii există însă o serie de deosebiri. În cazul pensiilor, contribuţiile se plătesc lunar, iar banii sunt reţinuţi şi viraţi de angajator. În cazul asigurărilor, frecvenţa plăţilor este mai mică, iar sarcina achitării acestora îi revine clientului. În plus, asigurările de viaţă sunt mult mai flexibile şi pot acoperi riscuri care nu intră sub incidenţa pensiilor facultative. De exemplu, în caz de deces, asigurătorul poate achita ratele la credit sau poate plăti renta unui terţ beneficiar. De altfel, acesta este şi principalul argument al asigurătorilor atunci când spun că piaţa va creşte în continuare. „Estimăm că până în 2010 piaţa asigurărilor de viaţă va ajunge la un miliard de euro“, spune directorul AIG. Potrivit acestuia, diferenţierea dintre asigurările de viaţă şi pensiile private o vor face consultanţii, care vor recomanda fiecăruia produsul care i se potriveşte mai bine. „Cred că asigurările de viaţă sunt indicate persoanelor cu activitate intensă, care au persoane dependente în întreţinere“, spune Alexandrescu.

Primele asigurări de viaţă au fost lansate în România în urmă cu aproape zece ani. Chiar şi după această perioadă, piaţa a rămas slab dezvoltată.

Creşteri mari, volume încă modeste

Potrivit Comisiei de Supraveghere a asigurărilor, pentru 2007 se estimează un volum al primelor brute subscrise de 400 de milioane de euro, faţă de 336 de milioane anul trecut. Principalii jucători pe piaţa asigurărilor de tip unit-linked sunt ING şi Allianz-Ţiriac, care deţin 81% din piaţă, iar valoarea medie a primei anuale este de 400 de euro. În cazul poliţelor de viaţă prin care asigurătorul preia şi riscuri, precum cel de invaliditate, deces sau de neplată, şapte companii îşi dispută 80% din piaţă, iar valoarea primelor este mult mai mică - 34 de euro pe contract. Nici pensiile facultative, lansate în mai 2007, nu au avut parte de un start mai bun. Dacă în vară existau estimări potrivit cărora pensiile facultative vor atrage 200.000 de participanţi până la sfârşitul anului, cifrele s-au dovedit mult prea optimiste, un nivel mai realist fiind de 30.000 de participanţi. O serie de jucători mari de pe piaţa asigurărilor de viaţă, precum AIG Life, Asirom, Generali sau Grawe, n-a intrat încă pe piaţa pensiilor facultative.

Marii coloşi energetici vor să bage bani în turbine eoliene

Marile proiecte de investiţii în energia eoliană ar putea demara în următorii doi ani de zile, mai multe companii din domeniul producţiei de electricitate anunţându-şi intenţia de a amplasa în România turbine cu puteri ridicate. În prezent, intenţiile respectivelor societăţi sunt la stadiul declarativ, fără vreo mişcare concretă în acest sens. „Încă nu a venit nimeni la noi să ceară autorizaţie de înfiinţare, deşi multe companii spun că intenţionează să investească în turbine eoliene.

Mulţi însă fac studii, evaluări, măsurători“, a declarat pentru Mediafax Nicolae Opriş, vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Şi-au manifestat dorinţa de a intra pe această piaţă italienii de la Enel, care sunt prezenţi în România în sectorul distribuţiei de electricitate, Eviva Nalbant, o subsidiară a Martifer, producătorul de biodisel care are o fabrică la Lehliu, distribuitorul de energie Electrica, cehii de la CEZ, care deţin fosta Electrica Oltenia, Butan Gas, compania deţinută de unul dintre cei mai bogaţi români, Iosif Constantin Drăgan, nemţii de la E.ON, austriecii de la Verbund etc.

„Dacă îi adunăm pe toţi care şi-au exprimat interesul, depăşim 10.000 MW (capacitate instalată)“, spune Alexandru Săndulescu, director în cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor. Asta ar însemna o putere instalată, numai pe bază de energie eoliană, ce reprezintă două treimi din capacitatea totală existentă a României, adică termocentrale, două reactoare nucleare şi hidrocentrale. Iar la nivel mondial ar reprezenta aproape 10% din puterea instalată în turbine eoliene.

Între un milion şi 1,4 milioane de euro pe un MW pentru o centrală eoliană

Reprezentanţii General Electric Energy, unul dintre principalii producători mondiali de turbine eoliene, spun că în România primele proiecte vor demara în 2008-2009. Problema cu care se confruntă un potenţial investitor este aceea că producătorii de astfel de echipamente livrează turbinele după doi ani de la comandă din cauza avalanşei de solicitări din întreaga lume. Siemens, un alt jucător important de pe piaţa mondială de producţie a echipamentelor energetice, nu a primit până azi nicio o comandă din România, susţine Petru Ruset, directorul diviziei româneşti a Siemens de generarare, transport şi distribuţie a energiei, citat de Mediafax.

O investiţie într-o centrală eoliană variază între un milion şi 1,4 milioane de euro pe un MW. Ca să fie profitabilă, o centrală eoliană trebuie amplastă într-o zonă cu vânt care bate în medie cu peste 11 metri/secundă. În România, cele mai bune zone în acest sens sunt litoralul Mării Negre, Dobrogea, şi zonele înalte.

Traiane, probleme, ma?

Florian Bichir: "Comentariile privind unificarea Partidului Democrat (PD) cu Partidul Liberal Democrat (PLD), mai exact „comasarea prin absorbtie” cum a sunat oficial, mi-au lasat un gust amar."



Pentru ca marea lor majoritate au cazut in patima senzationalului, au pus accent numai pe implicarea lui Traian Basescu in aceasta constructie politica, denumita viol sau nunta nedorita. Si eu mi-am exprimat indoiala ca noul PDL va putea aduna mai multe voturi decat cele doua partide, pentru ca in politica 1·1 nu fac neaparat 2.

Ca pe culoare separate cele doua formatiuni politice puteau atrage mai mult
electorat. Cel putin PLD, partid nou, pentru ca PD-ul cred ca si-a atins nivelul maxim de popularitate. In plus
, disparitia juridica a PLD lasa loc, creeaza o partie lui Tariceanu si PNL-ului, care s-au si grabit sa afirme ca, din acest moment (al fuziunii PD-PLD), PNL este singurul partid liberal si autentic de pe esichierul politic.

Dincolo de aceste reprosuri si calcule ale hartiei poate era necesara o discutie doctrinara, pentru ca, asemenea lui Valeriu Stoica, si eu cred ca vremea aliantelor traditionale a trecut. Model in perioada interbelica, dar si postdecembrist, alianta politica a cazut in desuetudine.

O alianta nu mai este convingatoare, pentru ca electoratul o percepe ca un pact conjuctural intre doua sau trei partide pentru a castiga alegerile, pentru ca apoi sa se certe, odata ajunse la guvernare. Modelul CDR si cel al Aliantei D.A. sunt elocvente in aceasta privinta. Formarea unor coalitii temporare, de cele mai multe ori alcatuita printr-un concurs de imprejurari, nu mai inspira incredere. Dimpotriva, un singur partid, care nu mai poate arunca vina asupra colegilor de alianta/coalitie, ii poate convinge pe alegatori.

E o teorie a politologilor, pe care, iata, noul si vechiul totodata PDL incearca sa o impuna pe scena politica. Poate - aici incerc un pic sa ma autoiluzionez - clasa politica a ajuns la maturitatea de a trece peste orgolii. Dreapta (centru-dreapta) a inteles ca este nevoie de o formula puternica si a lasat de-o parte vanitatea, trufia pentru a lupta impotriva stangii. Sau, mai corect spus, Traian Basescu incearca acest lucru, prin metode nu tocmai ortodoxe, sub pretextul ca binele uneori se face si cu forta.

Oricum ar fi, o regandire pragmatica si o reasezare a politicii romanesti erau necesare, iar reactia PSD-ului de a forma o alianta de stanga arata ca planul, din punct de vedere ideologic, este corect. Noua formatiune are la dispozitie un timp
scurt pentru a promova noul nume, pentru ca, vorba lui Frunzaverde, PD era un brand, iar a impune in constiinta oamenilor
o noua formatiune e greu.

In plus, noul slogan „Unirea face puterea”, propus parca de Cuza si unionistii lui, pute a populism de la o posta. Sau de la coniacul „Unirea” cu inconfundabilul Dorel. La care se adauga alta gaselnita la fel de penibila: „Sustinem o economie
fara baroni, monopolisti sau oligarhi”.

Monolitul PDL va fi asigurat de Vasile Blaga, pe loc de Cozmanca si care nu s-a sfiit sa afirme public: „Cum a fost, asa va fi, sa ne intelegem bine”. Succesul se va vedea insa la urne.

Proiect strategic si actiune pragmatica

Iresponsabilitatea macho-infantila a presedintelui Basescu, provocatoare la maximum in raport cu neostalinismul bovaric al presedintelui Voronin, serveste interesul Moscovei ca relatiile Bucuresti-Chisinau sa fie conflictuale.


Din decembrie 2004 incoace, politica internationala a Romaniei a fost haotica, diletanta, contradictorie. Lipsita de initiativa si ezitant reactiva. De aceea am ajuns sa fim tratati ca popor second hand si tara fara brand.
Emblematice pentru politica noastra externa sunt relatiile cu Chisinaul, la
limita rupturii diplomatice. Desi ar trebui sa fie mai bune decat toate, au ajuns cele mai conflictuale relatii externe ale Romaniei! Iresponsabilitatea macho-infantila a presedintelui Basescu, provocatoare la maximum in raport cu neostalinismul bovaric al presedintelui Voronin, serveste interesul Moscovei ca relatiile Bucuresti-Chisinau sa fie conflictuale. Iar premierii Tariceanu si Tarlev nu reusesc sa repare nici aparentele. Ucraina ne umileste in problemele contencioase, Bulgaria ne priveste arogant, desi in realitate sta prost fata de noi.
Serbia manifesta suspiciune, pentru ca nu intelege exact ce pozitie avem in problema Kosovo si, de fapt, nici noi nu stiam pana in 14 decembrie. Cand premierul Tariceanu s-a pronuntat, in sfarsit, foarte clar, contra independentei. Si asta chiar la Consiliul European de la Bruxelles. Pacat numai ca ministrul de Externe, Adrian Cioroianu, a ratat o noua ocazie de a tacea, cand a nuantat pentru presa declaratia propriului premier. Iar presedintele Basescu a tacut, si mai bine a facut. Decat sa se contrazica din nou cu premierul, chiar si in aceasta problema cruciala cum e Kosovo, provincie a carei independenta seful statului roman era gata sa o recunoasca, pentru a face voia SUA. Nu ne putem ignora interesele nationale, nici chiar de dragul americanilor. Pe care i-am asteptat zeci de ani sa ne protejeze securitatea
, nu sa ne solicite pozitii care pot genera insecuritate - locala, regionala, europeana, globala.
Parteneriatul strans al Guvernelor Romaniei si Ungariei este, probabil, singura realizare a politicii noastre externe, cu puternice implicatii interne, data
fiind apartenenta UDMR la guvernare. Ignoram, insa, necesitatea unor relatii parteneriale cu Polonia si Cehia, ca posibil nucleu al initiativei tarilor foste comuniste, mai important ca finalitate europeana decat fostul grup Visegrad.
Europa ne dispretuieste. Ne considera o tara infractionala ratacita in UE, de unde si masurile antiromanesti luate de Guvernele Italiei, Spaniei si Marii Britanii, discriminatorii, clar incompatibile cu normele Uniunii Europene. Bine ca, in sfarsit, Romania are o initiativa europeana, sustinuta de familia politica liberala si formulata de premierul Tariceanu la Bruxelles, cea privind problema tiganilor ca problema general-europeana si actiunea pentru rezolvarea ei in consecinta.
Prestatia Romaniei in relatiile internationale, trasata de presedintele Basescu, este sexul oral fata de mai-marii anglo-americani. Partenerul
nostru strategic american ne trateaza ca pe subalterni retardati. Relatia privilegiata cu SUA, la care romanii au visat trei generatii, este patetic depreciata. Iar orientarea Guvernului in politica externa e sublima, dar lipseste cu desavarsire. Doar reactii conjuncturale. Desi exista un proiect strategic generos al MAE, alcatuit de seful diplomatiei romanesti, Adrian Cioroianu, care, insa, nu s-a dovedit capabil de a-l aplica. Un intelectual ca el va trebui sa aiba taria de a demisiona in favoarea unui ministru competent. Onoare in relatiile internationale, prestatie diplomatica si pragmatism al interesului national este ce ne trebuie. Si un brand frumos. De la Mos Craciun, pentru Romania. Monarhia!

PD-L, ultimul santaj

„Daca duminica viitoare ar avea loc alegerile pentru Parlamentul Romaniei…?“ - stiti intrebarea-tip din sondajele de opinie - teoretic, n-as avea nici un motiv sa spun ca as vota cu PD-L. Cel mai probabil, as bifa „Nu stiu“ sau „Nu m-am hotarit“.

Stiu ca, pentru unii, acesta nu e cel mai dragut raspuns. Il urasc atit sondatorii pentru care indecisii reprezinta cosmarul meseriei lor, cit si fanaticii noului partid pentru care a nu fi deja convins e mai grav chiar decit a vota cu „dusmanul“ (vezi potopul de blesteme din zona „prezidentiala“ cu care s-au ales cei ce-au facut imprudenta de a recunoaste ca n-au fost la vot pe 25 noiembrie). Iata si argumentele ingratei mele indecizii.

Dupa 17 ani in care am tot votat ca sa nu cistige ceilalti, cred ca am dreptul moral sa-mi pretind s-o fac macar acum pentru cineva si ceva anume. Cu PNL nu ma simt afin, pentru ca, desi ideologic liberalismul mi-e cel mai aproape, partidul condus de Tariceanu nu-mi da senzatia ca s-ar adresa unora ca mine. Programatic, e inconsistent. Cu exceptia cotei unice, nici un alt proiect major de sorginte liberala n-a fost pus in aplicare sau dus pina la capat. PNL ar fi trebuit sa fie campionul descentralizarii, reducerii birocratiei si austeritatii bugetare. N-a fost si nu este. In loc de stat minimal avem doar stat care se face uneori mic si inchide ochii. Liberalii au poate cea mai incoerenta politica de cadre dintre toate partidele importante din Romania. Promovarea pe criteriul apartenentei de gasca functioneaza la toti, dar la liberali pare sa fi devenit lege. Si cum gastile sint mereu in competitie, Tariceanu intervenind ferm doar atunci cind are un interes pur personal, rezultatul e intotdeauna imprevizibil si adesea halucinant. Nu in ultimul rind, PNL si-a ratat, absolut imbecil, si vocatia mostenita din anii ’90, cea de partid al elitelor non-comuniste si antifeseniste, inca destul de influente in viata publica.

PSD nu poate fi convingator nici macar pentru un social democrat autentic. Atit timp cit are de ales intre un viitor incert (Mircea Geoana) si un trecut indecent (Adrian Nastase), intre Vasile Dancu si Marian Vanghelie sau intre Cristian Diaconescu si Marian Oprisan, singura solutie de bun-simt e sa mai astepte. Dar toate astea nu mai reprezinta un motiv suficient pentru a vota cu PD-L. Nu mai e loc de un asemenea santaj. Daca vor un vot cinstit, pedelistii ar trebui sa mai puna si ceva de la ei. Problema e ca nu prea au ce. Pentru ca singura noutate a noului partid e acelasi vechi pompier de serviciu al partidelor si politicienilor care vor sa se scoata pe ultima suta de metri, Theodor Stolojan. PD-L s-a nascut din esecul PD de la europarlamentare si al lui Traian Basescu de la referendum si din frica ambilor de urmatoarele. E o constructie care pastreaza toate tarele PD-ului, cele care i-au tinut in casa pe o parte dintre romani in 25 noiembrie: lipsa de proiect propriu, indolenta celui care se simte deja pe cai mari, iresponsabilitatea celui ce confunda slabiciunea celorlalti cu un cec in alb in propriul buzunar.

PD-L e Alianta pe care au votat-o romanii in 2004, dar pe care petro-liberalii au tradat-o intre timp. E implinirea proiectului lansat de Traian Basescu si Theodor Stolojan in 2003, sustine cu aplomb Emil Boc. Nu stiu ce intelege vechiul sef de partid nou prin Alianta din 2004 sau proiectul politic din 2003, dar parca atunci eram mai putini. Iar din pacate pentru noi, cei de-acum, ei sint cam aceiasi.

Lumea politica din jurul lui Basescu

Anul politic 2007 a fost marcat de Basescu. De succesele si insuccesele lui, la care s-a raportat toata lumea politica. Nu e o lauda sau o critica. E o constatare. Anul se termina cu un act politic major care sta tot sub semnul lui Basescu: înfiintarea partidului prezidential PD-L, prin unificarea PD cu PLD. Înfiintarea PD-L sfideaza pur si simplu logica politica. Aparitia noului partid înseamna disparitia PD, câstigatorul net al alegerilor europarlamentare cu 28% din voturi, creditat de INSOMAR cu 40% din intentiile de vot chiar în momentul desfiintarii sale. Basescu, Boc, Stolojan etc. ignora astfel dorinta electoratului. Tocmai ei, care în campaniile 2007 considerau ilegitime chiar institutii cum sunt Guvernul (de 20%) si Parlamentul (cei 322 care nu-i mai reprezinta pe alegatori) numai pentru ca aduna scoruri mici în sondaje.

Începutul anului 2007 a marcat o lupta pe viata si pe moarte (politica) între Traian Basescu si Guvernul României care a dus, pe 19 aprilie, la suspendarea din functie a presedintelui de catre Parlament pentru repetate încalcari ale Constitutiei. E un esec de
proportii al presedintelui care, astfel, s-a izolat pe scena politica si s-a singularizat între presedintii tarilor membre UE. Referendumul pentru demiterea presedintelui de pe 19 mai a aratat însa ca Basescu conteaza pe o popularitate importanta: 74,3% au votat pentru el din cei 44% care s-au prezentat la vot, adica circa o treime din alegatori. Este fara îndoiala principalul succes al lui Basescu: unul de imagine. În rest, scoaterea PD de la guvernare si votul masiv de învestitura pe care Parlamentul l-a dat guvernului Tariceanu II pot fi trecute si în contul negativ al presedintelui. Ca si esecul politicii împotriva lui Tariceanu si a PNL sau invalidarea referendumului pentru uninominal. Succesele lui Basescu sunt cele ale unui sef de partid: scorul de 28% al PD la europarlamentare, un partid care în 2004 aduna în sondaje în jur de 10%, si cel de 7,7% al PLD, partid înfiintat de circa sase luni. Dar cele doua partide nu mai exista. Ramâne PD-L, un partid la remorca lui Traian Basescu, care va depinde în anul electoral 2008 exclusiv de popularitatea mentorului sau.

Cine greşeşte nu plăteşte!

Numele medicilor
care au intrat cu bisturiul în populaţie sunt secrete

Sebastian Lungu s-a născut la maternitatea Spitalului Universitar din Bucureşti cu multiple handicapuri. Se spune că toate acestea s-ar fi petrecut ca urmare a neglijenţei medicilor. Unul dintre ei mai primise un avertisment faţă de felul în care îşi face meseria. Pentru o astfel de ispravă, medicii implicaţi în această poveste au primit un an de suspendare a dreptului de practică. După care se vor întoarce zeloşi la locul de muncă. Adevărat film horror!

Un alt bebeluş, Andrei Tudose, a venit pe lume sănătos, la maternitatea Spitalului Elias, dar neglijenţa şi mizeria l-au lăsat orb pe viaţă. Până acum nimeni nu a fost sancţionat pentru malpraxis, ba mai mult
, spitalul în cauză a sărit să-şi apere prestigiul şifonat de scandal.

Nu e prima dată
. Nu de mult, prin maternităţi circula fără probleme
un streptococ. A fost nevoie să moară câţiva bebeluşi pentru ca medicii să declanşeze, alături de procuratură, anchete pentru a descoperi cauza şi vinovaţii. Nu au căutat prea mult - vinovate au fost declarate mamele că nu s-au îngrijit de sănătatea copiilor. Dar lista isprăvilor glorioase înfăptuite de medici în cotidiana lor luptă cu pacienţii şi bolile
lor ar putea continua la nesfârşit.

Cert e că, atunci când am cerut să se facă publică lista nominală a medicilor care au primit sancţiuni, Colegiul Medicilor, adică breasla profesională care apără interesele şi integritatea exercitării acestei nobile meserii, a refuzat categoric. „Nu suntem obligaţi să vă dăm aceste informaţii", a sunat răspunsul Colegiului. Care ne-a furnizat informaţii generale, însumate într-o aritmetică birocratică de tip caragialesc, nu şi numele medicilor vinovaţi de malpraxis.

Numele medicilor care au intrat cu bisturiul în populaţie este secret de serviciu. Nu ştim nici măcar care sunt pedepsele în caz de malpraxis. Profesioniştii din Colegiul Medicilor nu ne spun care e soarta celor care fac de râs breasla, însă înţeleg ca, atunci când un doctor nu şi-a plătit cotizaţia către organizaţie timp de şase luni, să-i ridice dreptul de practică. Culmea este că refuzul categoric al Colegiului de a face publice nişte informaţii de bun-simţ este acoperit de o lege imperfectă, nr. 544/2001, şi de o interpretare personală a articolelor din Constituţie.

Până la schimbarea legii pacienţilor, nu le rămâne decât să meargă orbeşte la medic, rugându-se ca doctorul cu pricina să nu aibă prea multe cadavre în dulap sau ca măcar de data aceasta să nu-i tremure mâna.

Educaţia, corupţie cu subiect unic

Până unde poate ajunge corupţia în învăţământul românesc? V-aţi pus sigur această întrebare, dacă sunteţi părinţi înnebuniţi la gândul viitorului fiului sau fiicei dv., care vor trăi într-o societate cu sistemul de valori pe care-l cunoaştem noi pulverizat.

Dacă sunteţi părinţii, bunicii, unchii, mătuşile, fraţii şi surorile unuia dintre cei 212.661 de elevi ai claselor a VIII-a, care au susţinut, în premieră, teza cu subiect unic în semestrul acesta, cu siguranţă aţi înţeles că minciuna, furtul şi corupţia s-au întins pe tot sistemul de învăţământ românesc, iar efortul de a ne reveni va fi uriaş. Asta pentru că unii domni şi unele doamne profesoare, dascălii pe care i-am privit ca pe cel mai important corp de elită al intelectualităţii româneşti, şi-au probat neprofesionalismul şi necinstea.

S-a copiat pe rupte la tezele unice, s-au cunoscut subiectele, supraveghetorii i-au lăsat pe copii să rezolve în grup subiectele, asta când nu le-au dictat chiar ei. Ba chiar, la o anumită şcoală, profesorul de la clasă a sugerat părinţilor şi suma care trebuie strânsă şi cum să se dea aceasta supraveghetorilor. Acestea sunt doar câteva dintre semnalele, reclamaţiile şi informaţiile pe care redacţia noastră le-a primit în ultima săptămână.

Ceea ce ar fi trebuit să fie o teză normală, nestresantă, neviciată nici de emoţii, dar nici de mârşăvii, a devenit o mare cacealma educaţională. Decizia ministerului de a trece la evaluarea continuă, pe care statele UE o realizează în învăţământul obligatoriu, e viciată, deturnată de mentalitatea cretină că avem nevoie doar de diplome, nu şi de oameni care să ştie carte.

După atâtea experienţe urâte, cu copiatul şi vânzarea subiectelor, din ultimii trei ani, am crezut sincer că, ridicând presiunea de pe nota de la examen, se va contracara şi corupţia. M-am înşelat şi eu, şi toţi aceia care gândesc că modernizarea şi europenizarea învăţământului românesc trebuie făcute urgent şi fără nici o ezitare.

Atâta timp cât nota obţinută de elev are importanţă pentru viitorul lui educaţional, obţinerea acesteia nu se va face, firesc, cum se întâmplă în toată lumea civilizată, prin muncă şi seriozitate, ci se va prefera calea uşoară a furtului. Şcoala românească a preluat şi dezvoltă cea mai urâtă faţă a României postdecembriste: corupţia, înşelătoria, şmechereala. Ce să-i răspunzi unui elev de 13, 14 ani, când te întreabă de ce el, care te-a ascultat şi n-a copiat, a luat nota 6, iar colegul său, care a furat, a luat 10? Deja, cred, problema dramatică nu mai este aceea a elevilor pe care părinţii şi dascălii îi învaţă să fure, ci a elevilor care se încred în ceea ce le spun părinţii şi unii dascăli, care mai au încă un sistem de valori.

După mine, prima soluţie ar fi aceea de a normaliza sistemul, scoţând definitiv numai cele câteva note din calculul mediei generale. Apoi şi pentru dascăli ar trebui făcut ceva. Ar fi cazul ca ministerul să nu mai acorde salariul de merit pe baza criteriilor actuale. Aceasta, deoarece, acolada minciunii se încheie la dascăl, împins de punctajele ministerului – se punctează rezultatele la examene, la olimpiade – să facă rabat calităţii, dacă vrea să ia 10 lei în plus la chenzină. Şi, cel mai sigur, ar trebui ca, urgent, Statutul personalului didactic să fie amendat, în sensul în care profesorii corupţi să poată fi eliminaţi din sistem.

Fiindcă nimic, dar nimic nu este mai odios decât un dascăl care schilodeşte mintea şi sufletul unui copil. Din nefericire, se pare că numărul acestora a depăşit masa critică, ceea ce e cu adevărat un dezastru.

Locotenenta lui Bivolaru, de la Europa Libera la integrarea in absolut prin pornografie

Din nou despre cei care conduc MISA si pornografia în stil mare. Una dintre doamnele cu greutate în Miscarea de Integrare Spirituala în Absolut (MISA), persoana importanta din esalonul superior al acestei miscari, poate fi vazuta în scenele fierbinti ale unui film porno hard. Dupa ce am dezvaluit legaturile dintre filmul „Secretele seductiei“ si membrii importanti MISA, am primit mai multe replici din partea Miscarii, care mai de care mai fanteziste, ca sa nu spunem de-a dreptul ilare. Una dintre acestea se refera la un pariu. Sefii MISA, prin biroul lor de presa, afirmau ca Miscarea e dispusa sa ne provoace la un pariu substantial în valoare de 100.000 euro, pe care îl vom câstiga daca demonstram ca protagonista din „Secretele Seductiei“ - productia porno care a stârnit un scandal de pomina pentru ca anumite secvente fierbinti au fost filmate în doua biserici constantene - Sf. Anton, romano-catolica, si Sf. Mihail si Gavril, ortodoxa - este cursanta MISA.

În respectivul film porno jucau mai multe femei tinere. Nu stim exact la care din ele se referea biroul de presa. Insa, daca tot îi place sa parieze, îl provocam si noi la unul. Doar pe un leu. E adevarat ca Oltea Mutulescu, sefa publicatiei Yoga Magazin, persoana cu greutate în MISA, ziarista care i-a luat în nenumarate rânduri apararea lui Gregorian Bivolaru, membra cu greutate în mai multe fundatii si societati care au legaturi cu MISA, joaca în filme porno? Raspuns corect – “Da!“ Unul dintre acestea se numeste „Sisters in love“. Si nu întâmplator, reclama respectivului film porno se afla în acelasi calup publicitar cu „Secretele Seductiei“ ori „Pasajul magic“, în care star porno este însusi Mihai Stoian, numarul 2 în MISA, cel care aduce sectantilor din România “mesajul“ lui Bivolaru la spiralele organizate de secta la Costinesti ori Herculane.

INTERZIS MINORILOR!!!

Dar sa ne întoarcem cu un an în urma. Atunci, mai precis în noiembrie 2006, Fundatia Cultural Umanitara Sophrozin, tot un pui MISA, batea scolile cu tot felul de spectacole ciudate în care, dupa ce se vorbea despre Dumnezeu, publicul între 7 si 70 de ani era pus sa se „concentreze“ pentru a intra în comuniune cu îngerii, stelele, galaxia, universul s.a.m.d.

Curriculum vitae al Oltei Mutulescu, de pe siteul Societatii Artie Diem, un pui al MISA. Dupa cum se vede, doamna Mutulescu este filoloaga si a lucrat si la prestigiosul post de radio Europa Libera


Integrare in pornografie si tacere Nu faptul ca cineva joaca intr-un un film porno e grav. Pâna la urma, e o chestiune de optiune individuala. Însa, daca respectivele personaje - azi ne referim în special la Oltea Mutulescu - se ocupa de organizarea de spectacole prin scoli, în cadrul carora cei de la MISA isi pun aripi de mucava si le vorbesc copiilor despre îngeri si Dumnezeu, într-un mod pe care multi parinti nu-l accepta, e bine sa se stie ca o alta pasiune a doamnei este pornografia. Mai ales ca fundatiile în care Oltea Mutulescu are un cuvânt greu de spus sunt acuzate de fosti adepti MISA de faptul ca, prin intermediul unor membri ai acestor fundatii, au convins minore sa joace în productii porno. Adevarat, acest fapt nu a fost inca dovedit, însa este clar ca multora dintre tinerele care evolueaza în aceste filme nu li se spune ca repectivele productii vor fi comercializate pe piata. Dar asta e o alta chestiune, despre care vom vorbi cu alta ocazie. Nu am reusit sa o contactam pe Oltea Mutulescu, desi am cautat-o telefonic la sediul MISA din Pipera si i-am transmis ca vrem sa vorbim despre filmul „Sisters in love“.
Atunci când mai marii MISA sunt prinsi cu mâta în sac, când se demonstreaza ca ei se integreaza în absolut prin pornografie, tac mâlc. Or, pentru un articol publicat în partea de jos a unei pagini din „Gardianul“, trimit un drept la replica care se întinde pe cinci pagini de ziar, tocmai în ideea ca daca ocupa un asemenea spatiu nu poate fi publicat.

"Cred ca Romania este intr-o perioada de mari sperante"

Henry Kissinger este un om profund preocupat de limite si de (re)cunoasterea acestora in politica. El distinge in interviu trei categorii de oameni politici: marii oameni de stat, care forteaza limitele superioare, mediocrii, care se multumesc sa actioneze in interiorul limitelor, si nesabuitii, care isi depasesc limitele si pun in pericol propria societate si restul lumii.
In aceasta cheie poate fi citita interpretarea data de Kissinger celebrului binom "realism versus idealism" in politica internationala.Kissinger nu se declara impotriva politicii wilsoniene de promovare a valorilor, dar pretinde ca acestea sa fie adaptate realitatilor istorice. Din acest punct de vedere, de exemplu, incercarea de a impune un regim democratic in Irak depaseste limitele si posibilitatile Americii.


Marele om de stat Kissinger a fortat limitele impuse de razboiul rece la inceputul anilor ’70, cand Statele Unite au apelat la Romania comunista a lui Ceausescu pentru a realiza o deschidere spre China in scopul de a ingradi influenta URSS.
Gasirea unor solutii in Kosovo si, in general, in Balcani este limitata de faptul ca harta etnica a regiunii nu permite constituirea unor state pure din punct de vedere etnic. In schimb, spune el, America este perfect capabila sa gestioneze singura relatia cu Rusia si nu e nevoie ca Romania sa se constituie in mediator intre Rusia si Occident. Romania nu ar trebui sa isi propuna un asemenea obiectiv de politica externa, care, se pare, ii depaseste limitele.


Revista "Time" l-a declarat acum 30 de ani pe Henry Kissinger "omul cel mai indispensabil al lumii", iar ultimul sau biograf crede ca secolul al XXI-lea inca ii mai asteapta succesorul. Strateg al razboiului rece, constata cat de complicata a devenit lumea dupa caderea URSS. S-a intors in Romania dupa mai bine de 30 de ani, regasind-o "dinamica" si orientata spre viitor.


» Prima dvs. vizita in Romania a fost in august 1969, cand erati consilierul pentru probleme de securitate nationala al presedintelui Nixon. Vizita la Bucuresti v-a dat prilejul sa comunicati in secret Beijingului ca SUA erau pregatite sa ia in considerare normalizarea relatiilor. In ce masura a ajutat rolul de mediator al Romaniei lui Ceausescu in destinderea relatiilor sino-americane dupa mai bine de 20 de ani de blocaj diplomatic?
— Vizita presedintelui Richard Nixon in Romania a fost una foarte importanta din punct de vedere simbolic. A fost pentru prima oara cand un presedinte american vizita o tara care apartinea Pactului de la Varsovia si care fusese ocupata de Uniunea Sovietica la sfarsitul razboiului. Iar pentru noi parea ca Romania doreste sa duca o politica independenta. Asa ca am incercat sa prevenim in acel moment ca Uniunea Sovietica sa aplice doctrina Brejnev peste tot in lume. si de aceea eram foarte interesati sa stabilim relatii cu China. I-am spus lui Ceausescu intr-o maniera generala ca eram pregatiti sa vorbim cu China. Problema era ca nu existau diplomati chinezi nicaieri in lume la acea data din cauza revolutiei culturale. Asa ca aveam nevoie de o terta parte care sa joace rolul de emisar. Iar Ceausescu a transmis propunerea noastra. Ce nu stiam la acea data si am aflat ulterior era ca de fapt chinezilor nu le-a placut sa comunice printr-o tara comunista, pentru ca le era teama ca puteau exista oameni in guvernul respectiv sau chiar in propriul guvern care i-ar fi informat pe sovietici despre ceea ce faceam.

» De aceea ati folosit de asemenea si canalul pakistanez…
— Da, de fapt ce s-a intamplat in cursul acelei vizite a fost ca i-am rugat atat pe presedintele Pakistanului, cat si pe cel al Romaniei sa-i informeze pe chinezi. Iar timp de aproximativ sase luni dupa vizita, fiecare mesaj pe care-l trimiteam prin Pakistan il trimiteam si prin Romania. Dar chinezii raspundeau prin Pakistan, pentru ca erau suspiciosi privind relatia Romaniei cu Rusia.

» Atat in memoriile dvs. publicate in 1979, cat si in cele ale presedintelui Nixon se arata ca, dupa ce s-a intors de la cina cu Ceausescu, in jurul orei 11 seara, presedintele SUA s-a plimbat, a povestit si a fumat un trabuc timp de o ora. Pe Ceausescu il gasise "inteligent" si "curajos in a infrunta Moscova cu vizita presedintelui american". si dvs. l-ati considerat "inteligent" si "ambitios" pe Ceausescu, care ar fi "reusit sa faca din tara sa o rascruce". Mai credeti asta?
— Da. Nu fac judecati privind politica interna a lui Ceausescu. Noi aveam de-a face in primul rand cu politica externa a Romaniei. Iar impresia noastra era ca Ceausescu facea doua lucruri: incerca sa previna ca Uniunea Sovietica sa nu-i faca Romaniei ce le-a facut Ungariei si Cehoslovaciei. Iar in al doilea rand dorea sa-i dea Romaniei o importanta mai mare decat o avea ca simplu membru al Pactului de la Varsovia. Si a facut aceste lucruri cu o dexteritate considerabila si cu ceva curaj. Noi fusesem intr-o calatorie in jurul lumii si am venit din Pakistan in Romania, dupa care mergeam in Germania. Deci trebuia sa fie o vizita de doua zile. Dar s-a intamplat ca exact in acea perioada sa fie programat un congres comunist la Bucuresti, la care trebuia sa vina chiar Brejnev. Noi nu stiam asta, in nici un caz n-am facut-o intentionat. Ceausescu si Guvernul roman au decis sa amane cu o saptamana congresul si au anulat invitatia facuta lui Brejnev, pentru a-l putea primi pe Nixon in acea zi. A fost o demonstratie foarte puternica de independenta.

Colaborarea inedita dintre Securitate si Europa Libera

De frica lui Ceausescu, ca sa scape de cozile din fata ambasadelor straine, Securitatea l-a pus pe jurnalistul Mihai Pelin sa scrie un articol difuzat, apoi, la Radio Europa Libera


Securitatea a fost cap de afis in presa din Romania post-decembrista. Suma articolelor ce i-au fost dedicate trece, probabil, de suta de mii. De asemenea, cateva sute de carti au disecat istoria institutiei infiintate la
30 august 1948, cele mai multe punand-o sub acuzare, iar cateva, scrise indeobste de fosti ofiteri de securitate, pledand in favoarea ei.
Nu este treaba noastra sa apreciem cat au fost de nedrepte sau partizane asemenea carti si articole, dar trebuie sa constatam ca subiectul lor a fost rareori abordat sistematic, obiectiv, in mai toate demersurile prelevand patima, prejudecatile si tezismul. Nici nu se putea intampla altfel, de vreme ce regimul arhivelor din aceasta tara a fost si mai este grevat de o anormalitate flagranta, majoritatea interventiilor publicistice intemeindu-se pe documente putine si precare ca semnificatie, ciupite de ici sau de colo, adeseori indoielnice, sau extrase dintr-un context
inca invaluit in ceata. Acum, cand toata lumea s-a racorit, ar fi, credem, momentul sa reintram in aceasta materie cu ceva mai mult calm si cu ceva mai multa luciditate, scria Mihai Pelin. La moartea lui Mihai Pelin reluam un text aparut in lucrarea sa de referinta "Operatiunile Melita si Eterul - Istoria Europei Libere
prin documente de Securitate" - Editura Compania, Bucuresti, 2007/ Albatros, 2003 - despre colaborarea sa cu ofiterul "Marcu" al Departamentului Securitatii Statutului. Mihai Pelin cu ideiile sale sclipitoare, zambetul strengaresc si privirea scaparatoare nu va fi uitat si va ramane pentru totdeauna in memoria colectiva a romanilor.


Propaganda radio si Securitatea
La 10 august 1988, grupa operativa "Eterul" a alcatuit o "situatie statistica a actiunilor de riposta" in razboiul pe care-l purta impotriva studiourilor din Munchen. In anexa, documentul continea si o lista cu 23 de articole aparute in presa din tara si in publicatiile emigratiei, despre care se afirma ca ar fi fost redactate ca urmare a colaborarii autorilor cu Securitatea. Fiind vorba si de cateva nume apreciate in publicistica timpului. Autorul acestui text nu isi ingaduie sa reproduca intocmai lista in speta, spre a nu leza anumite susceptibilitati si, totodata, spre a nu oferi unor ziare motive pentru a se napusti asupra unor oameni nevinovati. Cu atat mai mult cu cat documentul pe care il am in vedere este, cu certitudine, un raport fals. O modalitate a Securitatii de a-si aroga niste merite care nu-i reveneau. Astfel incat prefer sa fac demonstratia acestui fals pe propria mea piele.
In lista figura si o reconstituire istorica, intitulata "Haituirea si hacuirea Iugoslaviei", pe care o publicasem in "Almanahul estival" al revistei "Luceafarul" din 1987. Evocam o serie de evenimente consumate in primavara indepartatului an 1941, care nu aveau nici un fel de legatura cu "Europa Libera" sau cu misiunile grupei operative "Eterul". Si stau sa ma intreb si astazi: de unde si pana unde prestatia mea publicistica de atunci, realizata pe temeiul unor cercetari realizate in arhivele militare, putea fi apreciata drept un aport la efortul Securitatii de a limita efectele propagandei radiofonice occidentale? Si nu gasesc un alt raspuns rezonabil decat cel prezumat mai sus. Lista era alcatuita la intamplare, prin frunzarirea publicatiilor timpului, intr-un moment in care trebuiau raportate si niste realizari.
O singura data am polemizat cu un colaborator al Europei Libere, la inceputul anilor '80. Publicasem un articol referitor la destinul unor artisti plastici din anii '50, in care Jules Perahim nu aparea intr-o lumina prea favorabila. Drept urmare, intr-una din emisiunile sale de la Europa Libera, Virgil Ierunca a binevoit sa ma recomande ca un antisemit incurabil. Intamplator, chiar in acele zile, incheiasem lectura volumului sau initulat "Romaneste", aparut la Paris, in 1964, sub egida Fundatiei Regale Universitare Carol I, procurata de mine, bineinteles, pe cai ilicite din punctul de vedere al Securitatii. In acest volum era incorporata si o tableta, percutanta si bine scrisa, in care preopinentul meu comenta prima prezenta postbelica a artistilor plastici romani la Bienala de la Venetia. Comisarul expozitiei romanesti de atunci fiind insusi Jules Perahim prezentat drept un politruc cultural indoctrinat la Moscova, sosit in tara calare pe tancurile sovietice care au invadat Romania in august 1944. Ceea ce nici macar nu era prea departe de adevar. De fapt, in 1981, eu afirmasem acelasi lucru, insa in termeni ceva mai atenuati decat cei folositi de Virgil Ierunca, in 1955, la postul de radio Paris. Deci, in 1955, Virgil Ierunca nu era antisemit. Eram eu, in 1981. Si chestiunea, trebuie sa recunosc, m-a cam enervat, motiv pentru care, in scurta polemica in care m-am angajat, am sarit uneori peste cal, potopindu-l pe advesarul meu de atunci cu acuze pe care azi le regret.


Tautologia "legionaro-fascista"
Oricum, a fost o chestiune in care Securitatea nu a avut nici un fel de amestec, neexercitand vreo influenta asupra mea. Dar, pana la urma, s-a intamplat, totusi, ceva ciudat: in a doua si ultima mea interventie polemica a aparut, intr-un sfert de fraza adaugat textului initial, si o referinta la Ioan Cusa, despre care atunci nici nu stiam ca exista. Referitor la Ioan Cusa, era etalata sintagma "legionaro-fascist", pe care n-am utilizat-o vreodata in textele mele, fiind, in schimb, o tautologie des intalnita in documentele Securitatii privind emigratia romana.
Polemica mea cu Virgil Ierunca nu a ramas fara consecinte, "Europa libera" pedepsindu-ma extrem de sever: mi-a reprodus in emisiunile ei ulterioare mai multe articole dintre cele pe care le publicam atunci in revista "Flacara", fara sa mai aminteasca si numele autorului lor. Intre altele, in acest sistem, mi-a fost reprodus si un text despre moartea prozatorului Nicolae Velea, citit la microfon de Neculai Constantin Munteanu. Textul se incheia cu urmatoarea fraza: "Nu a cazut in noroi, a cazut in zapada". Pana atunci a survenit, insa, o intamplare care ma obliga sa admit ca am fost si eu un colaborator al Securitatii. Atunci cand am vrut eu, nu atunci cand am fost inclus abuziv, ca si alti colegi de gazetarie, pe niste liste suspecte din toate punctele de vedere.
Cu "Marcu" la "Pescarul"
Ca si celelalte publicatii din epoca, revista "Flacara" beneficia de asistenta
unui ofiter de informatii care vizita periodic redactia, stand de vorba, de regula, cu redactorul-sef adjunct, Nicolae Arsenie. In ceea ce ma priveste, nu am avut onoarea sa-l cunosc vreodata. In schimb, prin septembrie 1981, m-a sunat din oras, la redactie, o persoana care s-a recomandat "Marcu", mi-a spus transant ca era ofiter de Securitate si ca ar fi vrut sa ma cunoasca, spre a-mi avansa o propunere. Nu aveam nici un motiv sa-l refuz, de vreme ce nu stiam despre ce era vorba. Am stabilit impreuna niste repere de recunoastere si ne-am intalnit la restaurantul "Pescarul", nu departe de copacul acela miraculos in care, atunci, pareau sa se adune toate vrabiile din Bucuresti.
In discutia purtata, interlocutorul meu a fost extrem de deschis: in urma presiunilor exercitate prin cunoscuta emisiune a Europei Libere, intitulata "Europa si drepturile omului", Nicolae Ceausescu ordonase Securitatii sa elibereze cateva mii de pasapoarte celor mai turbulenti dintre cei hotarati sa se desparta de tara; decizia nu era dictata nici de generozitate, nici de obedienta fata de Occident, ci de un sadism, pur si simplu; conform uzantelor timpului, beneficiarii respectivelor pasapoarte fusesera obligati sa-si paraseasca serviciile, sa-si lichideze bunurile mobile si imobile, sa renunte la locuintele ce li se repartizasera cu chirie si, in general, sa-si incheie toate conturile cu statul roman. Trezindu-se, dupa aceea, in cea mai ingrata situatie posibila, deoarece consulatele occidentale, in fata carora se derulau zilnic scene de veritabil cosmar, refuzau sa le elibereze vizele de intrare in tarile pentru care optau. Multi dintre ei nu mai dispuneau de alta solutie decat aceea de a dormi pe trotuar. Intr-un moment in care iarna batea la usa. Si cel ce s-a recomandat "Marcu" mi-a propus sa scriu un reportaj despre soarta acelor nefericiti, exact cum l-as fi scris pentru revista "Flacara". El si institutia din spatele sau urmand sa-mi asigure posibilitatea documentarii, dar si protectia subinteleasa, spre a nu fi luat drept altul de caralii care blocau intrarile in oficiile diplomatice occidentale.
"Trebuia sa facem si noi ceva..."
Fiind o experienta careia nici un reporter serios nu i-ar fi dat cu piciorul, am acceptat, m-am documentat, am scris reportajul si l-am predat ofiterului "Marcu", fara sa stiu in ce mod intentiona sa-l utilizeze. Nici nu-mi pasa, deoarece textul meu nu continea nici un neadevar. Iar peste vreo trei saptamani, am avut surpriza sa aud reportajul meu citit la microfoanele de la Munchen, in cunoscuta emisiune a lui Neculai Constantin Munteanu. Si dupa surpriza a venit si momentul de observatie: daca cei de la Europa Libera au transmis acel reportaj, care, indirect, nu le era favorabil, inseamna ca erau niste oameni corecti. Interlocutorul meu a admis ca aveam dreptate, a oftat si mi-a spus textual: "Asta e situatia! Trebuia sa facem si noi ceva..." Nici astazi nu cred ca am vreun motiv sa regret prestatia mea de atunci. Si, daca situatia aceea ingrata s-ar repeta, as proceda la fel cum am procedat in toamna anului 1981.
M-am revazut dupa aceea de cateva ori cu "Marcu" si, la un moment dat, i-am propus eu un text pe care sa-l scoata din tara: o succinta reconstituire a invaziei sovietice in Basarabia si Bucovina de Nord, din vara anului 1940. Din punctul lui de vedere, a fost de acord, insa m-a avertizat ca va trebui sa solicite aprobarea superiorilor sai. Peste alte cateva saptamani, si acest text a fost citit la microfoanele de la Munchen, de data aceasta intr-o emisiune girata de Mircea Carp, alias "Mihai Soimu". In comentariul adiacent, Mircea Carp a apreciat ca materialul sosit la Munchen, cu certitudine, era redactat de un fost ofiter al Armatei Regale Romane. Din pacate, conform livretului meu militar, eram un simplu sergent al Republicii Socialiste Romania. Si nu ma incalzea faptul ca despre sergenti se spune ca ar fi stalpii tuturor institutiilor militare.
Mai tarziu, contactele mele cu "Marcu" s-au intrerupt brusc, datorita unor imprejurari care au intervenit in viata mea strict personala. Datorita acestor imprejurari, din colaborator al Securitatii, am devenit obiectiv al supravegherii ei. Cert este ca, pe intregul parcurs al relatiei noastre, "Marcu" nu mi-a solicitat nici o prestatie dezonoranta. (Mihai PELIN)
A murit Mihai Pelin
Istoricul, scriitorul si publicistul Mihai Pelin a murit in seara zilei de vineri 14 decembrie, la Spitalul Fundeni, dupa ce la patul de suferinta un cor de tineri, condus de preotul Clinicii, i-a cantat colinde. Prietenii si cititorii sai pot prezenta un ultim omagiu in Capela Cimitirului Straulesti II, unde va fi depus de luni pana marti corpul neinsufletit al celui ce a fost, pana in ultimele sale zile de viata, un neobosit cautator de adevar. Funeraliile vor avea loc marti, 18 decembrie a.c., la orele 12.00.
Istoricul Mihai Pelin s-a nascut in vara lui 1940, la Cernauti, de unde familia sa a fugit de Armata Rosie dupa invadarea Romaniei Mari. Absolvent al Facultatii de Filozofie din Bucuresti a fost jurnalist la "Scanteia tineretului", "Tribuna Romaniei", "Ramuri" si "Flacara". Membru al Uniunii Scriitorilor, a debut editorial cu volumul "Redactori si pianisti" (1967). Dupa 1990, a lucrat activ la "Baricada" si "Expres Magazin", iar in ultimii doi ani fiind colaborator permanent al ziarelor "Jurnalul National" si "Cronica Romana".
Munca
pentru adevar
In cele aproape doua decenii ce s-au scurs de la momentul 1989, si-a consacrat intreg efortul si timpul de care un pasionat de cercetare poate dispune, investigatiei si studiilor in arhivele comunismului romanesc.
Faptul ca a fost primul cercetator care a intrat in Arhivele fostei Securitatii in scopul publicarii documentelor studiate, i-a adus popularitate si prestigiu, numerosi colaboratori fideli, dar si puternici si nemeritati dusmani, dupa cum remarca prietenii sai istorici. Rezultat al acestor documentari, a coordonat editarea primelor patru volume ale Cartii Albe a Securitatii (1996-1997). Mai cu seama, dintre acestea, volumul "Istorii literare si artistice (1969-1989)" a generat dezbateri, conflicte si patimi. Alte volume, avand la baza documente inedite din arhivele speciale, ingrijit prefatate, redactate si adnotate de Mihai Pelin, au fost: "Epistolarul Infernului" (1993), "Sionisti sub ancheta" (1993), "Culisele spionajului romanesc" (1997), "Operatiunile Melita si Eterul. Istoria Europei Libere prin documente de Securitate" (1999), "Opisul emigratiei politice" (2002), "Italieni, va ordon, treceti Prutul!" (2003), "Un veac de spionaj, contraspionaj si politie politica" (2003), "SIE & SRI - Trecutul nu se prescrie" (2004), "Vietile pictorilor, sculptorilor si arhitectilor romani intre legionari si stalinisti" (2005), "Diplomatie de razboi" (2005), sunt cateva dintre cartile semnate de Mihai Pelin, din raftul ce-i este consacrat in biblioteca specialistilor si iubitorilor de istorie si adevar. Acestea si alte asemenea merite si contributii au fost rasplatite cu demnitatea de Comandor al Ordinului Solidaritatii Italiene.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Anuntul familiei
Cu adanc regret si piosenie, facem cunoscut ca, pe 14 decembrie a.c., s-a stins din viata Mihai Pelin, scriitor de mare probitate profesionala, sot, frate si tata iubitor. Dumnezeu sa-l odihneasca in Imparatia Sa! Se afla depus la Capela Cimitirului Straulesti II. Funeraliile marti, 18 decembrie a.c., orele 12.00.

Lista doctorilor incompetenţi, ţinută în cel mai mare secret

Colegiul Medicilor
a respins cererea ziarului „Adevărul" de a face publice numele doctorilor sancţionaţi pentru malpraxis

Pacienţii din România nu au de unde să ştie în mâinile cui îşi pun viaţa. Numele medicilor sancţionaţi pentru malpraxis sunt ţinute secret de Colegiul Medicilor. Instituţia a refuzat cererea ziarului „Adevărul" de a face
publică lista doctorilor-problemă. Mii de pacienţi au depus plângeri prin care reclamă neglijenţa, nepăsarea şi incompetenţa din spitale.

Câţiva membri ai Colegiului Medicilor din Bucureşti (CMB) s-au arătat revoltaţi de faptul că, din cauza mediatizării de către presă a cazurilor de malpraxis, întreaga breaslă medicală riscă să fie culpabilizată pentru unele greşeli individuale.

Tocmai pentru a nu se ajunge în această situaţie, ziarul "Adevărul" a solicitat o listă nominală cu toţi medicii care au primit până în prezent sancţiuni disciplinare din partea Colegiului, inclusiv locul de muncă al acestora. Am primit, în schimb, numai cifre seci, deoarece, în opinia Colegiului, informaţiile cerute nu sunt de interes public.

CMR, un „stat în stat"

Colegiul Medicilor din România este, potrivit statutului de funcţionare, "o organizaţie autonomă, care îşi exercită atribuţiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni". Potrivit ministrului sănătăţii, Eugen Nicolăescu, "CMR este un fel de «stat în stat». Se acoperă între ei. Sunt câţiva potentaţi care deţin pârghiile puterii în rândul medicilor şi fac ce doresc. Celorlalţi le este frică să deschidă gura. La mine vin medicii şi se plâng: «Ştiţi ce ne fac ăştia?

Cu ei dăm examene pentru a obţine posturi, a promova în profesie. Este un sistem
ticăloşit»", ne-a declarat ministrul. "Intenţionez să modific legea după care funcţionează colegiul, pentru a-i putea controla
şi obliga să-şi facă datoria. Mă bucur că presa mediatizează cazurile în care medicii se fac vinovaţi de incompetenţă în practică şi că, după doi ani şi jumătate, sistemul mafiot din Sănătate a început să fie zdruncinat", a adăugat ministrul.

El i-a îndemnat pe pacienţii care au de suferit în spitalele româneşti să depună o plângere şi la Ministerul Sănătăţii. "Vreau să văd cât mai multe
sesizări, pe căi oficiale, pentru ca eu să pot lua măsuri legate de activitatea unor medici", a spus Nicolăescu.

Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Asigu­raţilor şi Pacienţilor din Asigurările Sociale de Sănătate, dr. Alexandru Buzamet, ne-a declarat că "publicarea periodică a unei astfel de liste nu numai că este o datorie a Colegiului Medicilor, dar şi o obligaţie. Din păcate, acest refuz este un deserviciu făcut breslei medicale, deoarece medicii care îşi fac datoria corect se amestecă cu cei ţinuţi ascunşi".

Medicii, protejaţi de o lege imperfectă

Interpretată cu bună-credinţă, Legea 544/2001 privind accesul la informaţiile de interes public conduce la concluzia că informaţiile solicitate de ziarul "Adevărul" sunt de interes public.

În acelaşi timp, într-o interpretare mai restrânsă, Colegiul poate invoca faptul că nu foloseşte fonduri publice, ci se autofinanţează prin cotizaţii, sponsorizări şi alte surse, motiv pentru care nu este obligat să furnizeze aceste informaţii.

Crin Antonescu: "Premierul Tariceanu e copilul cuplului Basescu-Stolojan"

Crin Antonescu a marturisit, la Interviurile 2+1, ca va candida la presedintia Romaniei in 2009, in caz ca PNL nu va gasi pe altcineva mai bun pentru confruntarea cu Traian Basescu. Daca va fi nevoie, ar putea concura si pentru sefia partidului a carui misiune este, in opinia sa, restabilirea legaturii cu alegatorii sai traditionali.


Criza de identitate. Vicepresedintele PNL crede ca partidul are o mare problema de identitate in raport cupropriul electorat. Cauzele: aducerea lui Theodor Stolojan la conducere in 2002 si inconsecventele din discursul guvernului Tariceanu. El a admis posibilitatea ca procentul PNL la euroalegeri (13,44%) sa fi fost obtinut „vorbind despre pensii, care nu e o tema constanta si esentiala a liberalismului“. In acest timp, partidul este deposedat de temele sale, cum ar fi anticomunismul, „printr-o operatiune care consacra impostura "PD - partid de dreapta, Traian Basescu - liderul anticomunismului romanesc"“.

Ce nu trebuie sa faca PNL. Crin Antonescu a reiterat necesitatea unei remanieri guvernamentale si a vorbit despre ce nu trebuie sa faca guvernul Tariceanu in 2008: „N-ar trebui sa faca un guvern de coalitie cu PSD, sa intinda coada binecuvantarilor sociale, sa tolereze micile si marile aranjamente, parazitismul unor oameni sau grupuri economice, clientelismul politic exagerat“.


Mircea Marian: De ce are rezerve premierul fata de numirea Noricai Nicolai ca ministru al justitiei?
Crin Antonescu: Nu stiu daca premierul are rezerve fata de numirea Noricai Nicolai, ci, pur si simplu
, are nevoie de un timp de gandire. Nu stiu daca nu cumva este deja hotarat, nu stiu daca ezita. Pana la urma ii revine dreptul de a face o propunere pe care o va discuta cu colegii din Biroul Permanent al PNL.

Ioana Lupea: Ce o recomanda pe Norica Nicolai?
Este un vicepresedinte puternic, influent, simpatizat in PNL. Doi, formatia si activitatea sa profesionala de procuror si judecator. Trei, activitatea, discursul public din ultimii sapte, opt ani.

I.L.: Ati sustinut o remaniere guvernamentala?
Da.

I.L.: De ce si pe cine?
Am sustinut nevoia unei remanieri inainte de campania electorala. Era clar ca, la nivelul imaginii, guvernul are puncte vulnerabile. N-am avut o lista, am solicitat doar o discutie in legatura cu acest aspect si cu modalitatile de a remedia situatia, printre altele printr-o remaniere. S-a optat pentru respingerea acestei propuneri si constat ca, odata cu demisia domnului Chiuariu, ajungem tot acolo, probabil cu costuri mai mari.

M.M.: Mai este de actualitate?
Da.N-as vrea sa dezvolt
, nu din disciplina de partid, ci pentru ca doresc sa discut aceste lucruri mai intai in organismul de conducere al partidului.

M.M.: Domnul Pacuraru ar putea urma calea deschisa de domnul Chiuariu. Este remaniabil?
Din cate stiu eu, domnul Pacuraru nu are nicio intentie in acest scop. Iar dupa activitatea sa la minister si imaginea publica, cred ca nu.

I.L.: De ce guvernul si PNL nu s-au delimitat mai ferm de declaratia lui Adrian Cioroianu, care vorbea despre deportarea infractorilor in desertul egiptean?
A fost comentata mai mult
decat orice alta fapta comisa de vreun ministru de-al nostru. Am reactionat imediat si am vorbit despre o gafa. A incerca sa-i construiti domnului Cioroianu imaginea unui ideolog si practician nazist mi se pare ca este serviciu nemeritat.

M.M.: Gafele nu sunt sanctionate decat verbal?
Asta depinde de cei care iau decizii.

M.M.: Primul care trebuia sa ia o decizie in acest caz era PNL.
Primul care trebuia sa ia o decizie era premierul. Iar decizia premierului a fost aceea de a-l pastra pe domnul Cioroianu in functie, intr-un moment in care o vacanta sau o criza de succesiune la MAE nu era de dorit. Eu as fi luat o alta decizie.

M.M.: Adica l-ati fi schimbat.
Da, dar asta nu inseamna ca decizia mea era buna si a premierului proasta.

M.M.: Nu credetI ca ar fi fost necesara o delimitare mai ferma si fata de declaratia lui Bogdan Olteanu despre ambasadorul SUA?
Domnul Taubman a facut si a continuat sa faca afirmatii riscante. Cand spune ca actuala Constitutie a Romaniei, desigur imperfecta, nu poate asigura democratia, isi asuma ca Romania nu este un stat democratic. Or, asta infirma actiunile si pozitiile SUA din ultimii cel putin 10 ani fata de Romania. Reactia lui Bogdan Olteanu a fost insa una de care m-am delimitat si sunt de acord ca era necesara o delimitare a premierului.

M.M.: Ar fi o solutie sa aduceti PSD la guvernare?
Nu, nu mai incercati sa aduceti PSD la guvernare.

M.M.: Presa a relatat despre o intalnire intre premierul Tariceanu si Mircea Geoana...
Ceea ce incerc sa va spun este ca nu va exista, cel putin in aceasta legislatura, un guvern PNL-PSD. Domnul Tariceanu s-a intalnit cu domnii Geoana si Hrebenciuc pentru a discuta despre buget. Nu inteleg de ce nu se monitorizeaza intalnirile domnului Blaga cu oameni din PSD, inclusiv cu domnul Hrebenciuc.

I.L.: Domnul Iliescu propunea ca PSD si PNL sa conlucreze pentru a-l izola pe Traian Basescu. Sunteti de acord?
Nu avem ca obiectiv politic izolarea lui Traian Basescu.

I.L.: Dar cum vi se pare, ca imagine, faptul ca Ion Iliescu vrea sa fie aliatul PNL?
Important este ca, din punctul de vedere al PNL, nu este si nu va fi de imaginat o alianta cu Ion Iliescu ori cu o formatiune politica inspirata sau condusa de Domnia Sa. Sunt prea multe lucruri care ne separa.

I.L.: Este legenda sau realitate ca Bogdan Olteanu este negociatorul PNL cu Viorel Hrebenciuc?
Este clar ca Bogdan Olteanu, presedintele Camerei, a avut, probabil, numeroase intalniri cu Viorel Hrebenciuc, liderul grupului parlamentar cel mai numeros. Nu-mi amintesc vreo situatie in care Olteanu sa fi avut din partea conducerii PNL un mandat de a negocia ceva. Datorita prestigiului lui Hrebenciuc a inflorit o legenda si s-a constituit cuplul Olteanu-Hrebenciuc.

I.L.: Credeti ca un personaj ca domnul Hrebenciuc este necesar politicii romanesti?
Dupa parerea mea, domnul Hrebenciuc este reprezentativ pentru deceniul ‘90 si pentru perioada 2001-2004. Cu bune si cu rele, intr-un fel, asemanator domnului Iliescu.

M.M.: Cine va voteaza bugetul in aceste conditii?
O majoritate din parlament. Daca nu, am avut intotdeauna solutia parasirii guvernului. Eu cred ca, la caderea in parlament a bugetului sau la o modificare de esenta a acestuia, guvernul ar trebui sa plece, chiar daca nu-l obliga Constitutia.

COSTURILE GUVERNARII

„Niciodata dupa ‘90, PNL nu a avut o asemenea problema de identitate”

I.L.: Care este cea mai mare greseala facuta de PNL in 2007?
S-a petrecut in 2002, nu in 2007. Nota de plata pentru acea greseala, politica si de morala politica, curge, platim rate si dobanzi copioase. N-as spune ca le platim pe nedrept: domnul Stolojan n-a venit cu tancurile sovietice sa cucereasca partidul, 40 de filiale
au fugit la Hanul lui Manuc sa-l implore sa-l preia.

M.M.: Dar nu le datoreaza PNL lui Stolojan si lui Basescu faptul ca este la guvernare?
Asta inseamna ca pornim de la prezumtia ca prezenta la guvernare este neaparat un lucru bun. Geneza ei este discutabila din punctul de vedere al PNL si costa mult, sper ca exagerez, identitatea partidului. Niciodata de la Tatarescu incoace liberalii n-au avut atata putere executiva, dar niciodata dupa ‘90, PNL nu a avut o asemenea problema de identitate in raport cu propriul electorat. Guvernarea trage tinicheaua originii si, fara nicio suparare si cu toata simpatia pentru Calin Popescu-Tariceanu, in calitate de prim-ministru este copilul cuplului Basescu-Stolojan. Cred ca si Basescu are o problema cand sustine ca premierul, pe care nu l-a pus, ci l-a impus, este capul tuturor relelor.

M.M.: In anii de guvernare, PNL a pierdut electorat?
Daca in marile orase, in vestul tarii, in segmentul dinamic, educat, emancipat, am pierdut alegatori in favoarea PD si a lui Traian Basescu, avem o problema. Sigur ca scorul in sine, 13-14%, nu este satisfacator, dar nici catastrofal. Daca ma uit insa de unde provin aceste voturi, vad ca am riscul unei instabilitati.

Estimez, fara un studiu, ca le-am luat vorbind despre pensii, care nu e o tema constanta si esentiala a liberalilor. Nu doresc sa acreditez ideea falsa ca, pentru a-si pastra identitatea, PNL nu trebuie sa dea pensii. Atunci cand nu vom mai avea insa nici primarii localitatilor mici si mijlocii, si nici ploaia de bani de la guvern, gratie unor merite de guvernare, s-ar putea sa-mi dau seama ca electoratul meu stabil, care-mi da viata politica, nu mai e acolo.

M.M.: Guvernul a fost preocupat in ultima vreme doar de masuri sociale.
N-am sa neg, m-as socoti caraghios, in buna parte, aceasta preocupare a avut motivatie electorala. Ar trebui sa observam impreuna ca acest lucru s-a petrecut si sub o presiune populista din partea asa-zisei drepte, Traian Basescu, PD si asociatii. E foarte bine ca s-au marit pensiile. Sper ca analizele economice optimiste, care arata ca gradul de sustenabilitate al acestor masuri este acceptabil, sa se confirme. Dar daca facem din politica un fel de licitatie populista, nu ajungem departe.

E misiunea PNL sa ramana acelasi partid care a avut curaj inca din 1990 sa spuna adevaruri impopulare. Din acest punct de vedere vorbesc despre o identitate pusa in discutie. Constat ca PNL e in pericol de a fi deposedat de cateva dintre temele sale, cum ar fi cea anticomunista, printr-o operatiune excelent lucrata care consacra o impostura: PD partid de dreapta, Traian Basescu liderul occidentalismului si anticomunismului romanesc. Solutia nu e vaicareala, ci denuntarea eficace si credibila a imposturii.

I.L.: Opozitia ferma fata de Basescu a dus la pierderea unor alegatori, dar v-a adus altii?
Am pierdut si poate ca am si castigat, diferenta nu e foarte mare, dar e negativa. Vreau sa fac o precizare: lupta dintre Traian Basescu si PNL este de supravietuire, el a avut obiectivul manifest de a desfiinta PNL, nu administrativ, ci politic. Cine nu ne crede sa se uite la evolutia spectaculoasa a PLD.

I.L.: Antibasescianismul atrage alegatorii antibasescieni?
Daca PNL are pretentia, si o are, ca este partid istoric, trebuie sa tina seama si de criteriul calitativ, prin care inteleg un electorat apartenent la valorile liberale. Eu nu vreau sa atrag voturile unor nemultumiti de Basescu. Printre ei pot fi si unii care traiesc din mecanismele coruptiei si care, auzindu-l pe Basescu vorbind despre coruptie, sunt nemultumiti.

CE N-AR TREBUI SA FACA GUVERNUL TARICEANU IN 2008

„Un guvern cu PSD, sa intinda coarda binecuvantarilor sociale, sa tolereze aranjamentele”

I.L.: Exista o discutie in PNL privind organizarea simultana a generalelor cu locale din 2008.
Se vehiculeaza in cercurile PNL o asemenea ipoteza. Este fantasmagorica pentru ca nu se poate traduce in fapt. Inseamna declansarea de alegeri anticipate, si daca nu a reusit Traian Basescu, nu va reusi nici Calin Popescu-Tariceanu, chiar intr-o intelegere cu Boc si cu Geoana. Mai ales in conditiile schimbarilor sistemului electoral, o majoritate dintre actualii parlamentari nu este deloc sigura ca se va gasi in viitorul parlament. Va actiona impotriva deciziilor de partid, pentru ca mai are sase luni de mandat.

M.M.: Ce-ar trebui sa faca guvernul Tariceanu in 2008 pentru electoratul pierdut?
Sa aiba un discurs public, coerent, corect, convingator, sincer. Sa nu mai existe inconsecvente. Sa exista o lucrare de imagine mult mai competenta. Acest guvern, cu toate nazbatiile unora dintre membrii sai, a facut mai mult decat a aratat ca face.

I.L.: Are doar o problema de imagine?
Cu riscul de a fi mai putin bun coleg, voi fi sincer. Situatia acestui guvern, a partidului, a lui Calin Popescu-Tariceanu nu e deloc una tipica. E o situatie la care premierul Tariceanu nu s-a asteptat. Nu a fost pregatit sa fie prim-ministru, nu a fost pregatit sa fie premier si lider de partid angajat intr-o lupta cu fostul sau aliat, nu a fost pregatit sa poarte un razboi - pe care nu si l-a dorit, dar il suporta - cu zona privilegiata a mass-mediei si a factorilor de opinie din societatea romaneasca, sustinatoare traditionala a dreptei. Nu si-a imaginat nici premierul - si nici eu - ca vom fi in asemenea fel atacati de GDS.

Nu ca am muri din cauza asta, dar ne doare, ne afecteaza, ne descumpaneste. Pentru toate acestea, premierul a fost obligat sa se pregateasca din mers, a improvizat, si uneori nu a improvizat inspirat. Cred ca guvernului, chiar premierului, i-a lipsit o anumita alonja, o anumita anvegura, in a muta atentia de la conflictul Basescu-Tariceanu la o zona care sa ne avantajeze. Mi-e mai usor sa spun ce n-ar trebui sa faca guvernul in 2008.

I.L.: Ce n-ar trebui sa faca?
N-ar trebui sa faca un guvern de coalitie cu PSD. N-ar trebui sa intinda coarda binecuvantarilor sociale. Am incredere ca vechiul si autenticul liberal din Calin Popescu-Tariceanu stie unde este limita rezonabila economica. N-ar trebui sa tolereze, pentru ca probabil si asta se intampla, ceea ce nu mai suporta majoritatea populatiei Romaniei.

M.M.: Adica?
Micile aranjamente, marile aranjamente, parazitismul unor oameni sau grupuri economice, care pretind ca sunt varfuri ale capitalismului, dar nu sunt, invartelile, numirile preferentiale, clientelismul politic exagerat, infestarea cu politruci a conducerii educatiei sau a altor sisteme. Lucruri la care exceleaza PD, dar e rau ca o facem si noi.

I.L.: La cine va refereati?
Pot sa va spun la cine nu ma refer. N-am sa dau nume, exista documente, exista contracte, exista urme ale modului in care niste oameni s-au imbogatit. Necazul este ca se transforma in modele pentru societate, ca au o influenta
oculta si nociva asupra politicii. Traian Basescu are dreptate cand spune asta.

M.M.: Traian Basescu are dreptate si cand il numeste pe Dinu Patriciu?
Nu. Sa presupunem ca Dinu Patriciu s-ar afla in aceasta situatie, n-ar avea oricum dreptul sa-l nominalizeze doar pe el. Eu vad la Dinu Patriciu elementele unei constructii serioase economice. Daca cineva are obiectii cu privire la cum s-a realizat aceasta constructie, ii poate deschide dosar penal.

Nu pot sa nu observ ca Traian Basescu nu mai sufla niciun cuvintel despre alti oameni putred de bogati si cu influenta asupra politicii, cum ar fi Sorin Ovidiu Vintu. Nu-l cunosc pe omul respectiv, nici nu stiu ce afaceri are, dar este un nume vehiculat intens, inclusiv de Traian Basescu. Mai protestez asupra inca unei legende, aceea a dominatiei lui Dinu Patriciu asupra PNL. Dar sa vorbim despre viitor, Traian Basescu apartine cel mult prezentului.

I.L.: Daca raportul pe Justitie din ianuarie va fi critic la adresa guvernului, ce atitudine va avea PNL?
Ideea vehiculata in media sau in discursul unor politicieni, ca o prestatie slaba a ministrului justitiei, oricare ar fi el, sau un conflict intre presedinte si ministrul justitiei atrage dupa sine activarea clauzei de salvagardare, nu e valabila. Discutam in ianuarie.

I.L.: Daca privatizarea cu Ford a Daewoo esueaza din cauza guvernului, cine-si va asuma greseala?
Daca acest lucru se va petrece, sper sa nu fie cazul, evident ca guvernul va trebui sa-si asume responsabilitatea.

PORTRET

Mihai-Razvan Ungureanu este al lui insusi

I.L.: Se va descurca Mihai-Razvan Ungureanu la sefia SIE?
Problema nu e sa te descurci, ci sa duci institutia spre modelul ei autentic. Am incredere in Mihai-Razvan Ungureanu, a frecventat modelele occidentale. Si cred ca este suficient de orgolios sa nu stea in lesa presedintelui.

M.M.: Il percepeti ca pe omul lui Basescu sau ca pe omul PNL?
Este al lui insusi. E un compliment care sper sa aiba acoperire. „Omul cutaruia” are o conotatie negativa pe care el nu o merita.


PLANURI DE VIITOR

„Daca nu se va gasi cineva mai bun, atunci nu ma voi da in laturi de la o candidatura la presedintia Romaniei”

I.L.: Sunteti vazut ca o alternativa la Calin Popescu-Tariceanu.
Aceasta teza s-a nascut in media, nu e a mea. Sigur ca avem fiecare dintre noi idei despre cum ar trebui condus partidul. Dar nu mi-am pus niciodata problema sa fiu succesorul lui sau alternativa la Calin Popescu-Tariceanu. Problema pe care mi-o pun este ca acest partid, cu Calin Popescu-Tariceanu in frunte si noi alaturi de el, sa mearga in directia si cu mijloacele care mi se par potrivite.

M.M.: Va bate gandul sa candidati la presedintia partidului?
Ma intereseaza, in primul rand, ca PNL sa restabileasca raportul cu acel electorat pe care l-a generat, care l-a sustinut si pe care partidul l-a exprimat. Este garantia vietii si succesului partidului. Va trebui sa devin eu presedintele partidului pentru asta? E o chestiune secundara la care deocamdata nu pot raspunde. Daca voi socoti ca e nevoie, voi face acest lucru.

M.M.: Cine-l bate pe Traian Basescu in 2009, de la PNL, de exemplu?
Nu stiu, dar daca PNL nu se intreaba „cine-l bate in 2009” are o problema.

I.L.: Dv. ati intra in competitie?
Da. Daca nu se va gasi cineva mai bun decat mine, atunci nu ma voi da in laturi. Nu am avut nicio discutie, nici macar o preocupare in legatura cu acest subiect. Dar daca PNL nu are capacitatea sa-i opuna lui Traian Basescu un om, nu idei, un singur om, atunci razboiul este pierdut, indiferent cat de mult va involua acesta pana in 2009. Cred ca e una dintre urgentele PNL.

M.M.: Ati fost vreodata platit, direct sau indirect, de Patriciu?
Nu. Am avut doua sau trei luni un contract de colaborare pentru niste studii facute impreuna cu Institutul de Studii Liberale. Am fost platit cu o suma care nu depasea 5.000 de dolari.

M.M.: Era finantat de Dinu Patriciu?
Da, era finantat de Patriciu. La infiintarea institutului au contribuit Patriciu, Tariceanu, Rusanu, Boureanu si cu mine, e posibil ca toti ceilalti patru sa fi si finantat, era clar din capul locului ca eu nu pot sa ofer bani. Institutul n-a avut nicio treaba cu Dinu Patriciu, iar munca noastra n-a fost retribuita. Consider ca pot sa raspund linistit la intrebarea daca eu am avut de beneficiat in vreun fel de pe urma lui Dinu Patriciu.

TESTUL DE SINCERITATE

„Cand noi ne smulgeam „22”-ul din mana, domnii Basescu, Berceanu, Videanu faceau bani si faceau politica cu FSN”

I.L.: Sunteti dezamagit ca elita intelectuala de dreapta a avut o alta optiune politica decat cea traditionala, pentru partidele istorice?
Eu nu voi uita niciodata, indiferent cate m-ar desparti astazi de Gabriel Liiceanu, cat as gasi de jalnice anumite secvente din comportamentul sau in raport cu politicul, ce a insemnat vocea lui Gabriel Liiceanu la inceputul anilor ‘90. Atunci cand noi ne smulgeam „22”-ul din mana, domnii Basescu, Berceanu, Videanu etc. faceau bani si faceau politica cu Frontul Salvarii Nationale. Nu am cum sa salut faptul ca acum acesti oameni sunt la pieptul domnului Liiceanu. Ma tem ca nu-l pretuiesc suficient, pentru ca vocea lui n-a insemnat niciodata nimic pentru ei.

I.L.: Sunteti suparat pe GDS, dar ce se va intampla cu GDS, isi pierde sediul?
GDS e intr-o postura jenanta, de victima pe care nimeni nu o violenteaza. Din cate stiu, guvernul a facut ceea ce trebuie facut pentru ca GDS sa-si pastreze mica lui feuda.

I.L.: Va simtiti nedreptatit de presa, sunteti destul de critic la adresa ei?
Cand vad ce patesc altii, nu. Multi spun ca sunt chiar un rasfatat.

I.L.: Ce comentator politic cititi cu placere?
Urmaresc cu placere multi ziaristi, din toate generatiile. Sunt ziaristi al caror partizanat ma scoate din minti, dar care ma incanta prin virtutile lor intelectuale, de stil. De exemplu, Emil Hurezeanu. Probabil ca sunt cel mai aproape, uneori am nevoie chiar de felul lui, cateodata nedrept, dar expresiv de a scrie, de domnul Cristian Tudor Popescu.

frauda de justitie!

12 judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au incasat aproape un an zeci de mii de euro in mod ilegal * Desi erau pensionati, acestia si-au pastrat functiile detinute, incalcand legea


Magistrati cu probleme se gasesc nu numai la Parchetul General si la CSM, ci si la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Pe rolul instantei supreme, la sectia Contencios-Administrativ, se afla doua dosare in care un grup de judecatori incearca sa scape de acuzatia de fraudare a bugetului de stat, dupa ce timp de aproape un an au incasat ilegal zeci de mii de euro.
Acestia au intrat in vizorul Consiliului Superior al Magistraturii dupa ce, desi s-au pensionat, au ramas in posturile de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, ignorand procedurile legale de eliberare si reincadrare in functia de magistrat. CSM a stabilit ca aceste proceduri ii obligau sa revina in sistem doar ca judecatori la Curtile de Apel sau tribunalele de unde fusesera initial promovati la Inalta Curte. Consiliul le imputa acestora ca au incasat ilegal banii de pensie de serviciu in cumul ilicit cu salariile de magistrat de instanta suprema. Sase din cei 12 judecatori pensionari au atacat insa hotararea CSM pentru a-si acoperi fraudele financiare.
Hotararea plenului CSM nr.477/2007 impunea "eliberarea din functie a judecatorilor si procurorilor care au obtinut decizii de pensionare si care au procedat la punerea in plata a acestora, dar si-au continuat activitatea, fara a opera o reincadrare in functie, cumuland astfel drepturile de pensie cu indemnizatia pentru exercitarea functiilor respective". Cu alte cuvinte, CSM stabilea ca acei magistrati care au obtinut decizii de pensionare si care au fost puse in practica nu mai pot sa-si continue activitatea decat daca urmeaza procedura de reincadrare in functie. Mai exact, in cazul de fata, locul de munca al judecatorilor pensionati nu ar mai fi fost Inalta Curte de Casatie si Justitie, ci Curtile de Apel sau tribunalele din care au provenit ca magistrati la instanta suprema. Practic, o decadere profesionala. In caz contrar, a mai aratat CSM in hotararea sa, adica in situatia ramanerii in post, fara a formula cererea corelativa de eliberare din functie si fara a opera o reincadrare legala in functie, devine ilegal cumulul de drepturi rezultat. Este vorba despre cumulul ilicit al incasarii drepturilor de pensie cu indemnizatia ridicata, tot lunar, de catre judecatorul-pensionar ramas in functie.


155 de milioane pe luna
Astfel de cazuri s-au mai inregistrat si la alte instante sau parchete din tara, un exemplu elocvent al ilegalitatii acestui cumul financiar incasat cu buna stiinta fiind cel al fostului prim procuror al Parchetului de pe langa tribunalul Dambovita, Mihai Adrian, denuntat de mai multe ONG-uri ca absolvent al Scolii de Securitate Baneasa. Despre procurorul Adrian Inspectia CSM a stabilit ca a intervenit in favoarea fiicei sale cu ocazia unui control la Parchetul Pucioasa unde se afla un dosar in care aceasta era avocat.
Acest caz insa nu i-a speriat pe judecatorii pensionari de la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Cei 12 au incasat timp de aproape un an ilegal zeci de mii de euro, detinand functia de magistrat la instanta suprema desi iesisera la pensie. Incalcand astfel grav legea si hotararea CSM despre care am amintit mai sus. Prinsi in offside, o parte din acestia au formulat, chiar la Inalta Curte, o actiune de contestare a hotararii CSM, deschizand doua dosare. Judecatorii s-au bazat probabil pe colegii lor de breasla, care le vor judeca cazul in spiritul proverbului o mana spala pe alta, mai ales cand este vorba de a incasa ilicit de la bugetul de stat pe langa pensia consistenta de magistrat ICCJ de 75 de milioane si o indemnizatie lunara de activitate continuata de 80 de milioane de lei vechi. In lotul contestatarilor deciziei CSM se numara, in dosarul 6778/1/2007, judecatoarele pensionate Eugenia Popa (cu domiciliul ales ICCJ) si Mariana Brandusa Stefanescu (cu domiciliul la ICCJ, sotia fostului nomenclaturist al Judetenei Dolj a PCR, Traian Stefanescu, familie supranumita la Craiova "Stefan-secu"). In celalalt dosar cu cauza si obiect identice (nr.6570/1/2007) apar alte "celebre" judecatoare, precum Zenovia Popescu (cu domiciliul ales ICCJ, un controversat magistrat penalist, specializat in achitari casate de completul de noua judecatori al instantei supreme) sau Maria Gaita (tot cu acelasi domiciliu ales la ICCJ).
Lista magistratilor
Lista cu judecatorii supremi care vor sa-si incaseze in continuare din bugetul de stat si pensia de serviciu si indemnizatia (salariul) de magistrat in functie dupa varsta de pensionare cuprinde urmatoarele nume: Brandusa Stefanescu, Eugenia Popa, Margareta Teodorescu, Zenovia Popescu, Maria Gaita, Magdalena Dumitru. Ceilalti sase judecatori supremi aflati in aceasta situatie, dar care nu au formulat actiune in instanta sunt: Maria Anghelescu (fost inspector in MJ), Gabriela Gaspar (sotia fostului parlamentar PSD Axinte Gaspar), Eugenia Lohan, Ana Savin, Gabriela Stecoza (sotia fostului secretar de stat in MJ Ioan Alexandru, demisionat in 2002 in urma unui mare scandal de presa), Mariana Prodan. Acestia incaseaza si ei, linistiti, aproximativ 160 de milioane de lei pe luna ( pensia de serviciu si salariul de magistrat suprem). Ei nu s-au adresat inca Justitiei pentru a li se recunoaste legalitatea incasarii acestui cumul financiar. (S.A.)
Smecheriile judecatorilor
De ce a fost nevoie de introducerea in instanta, la sectia de Contencios-Administrativ, a doua cauze cu acelasi obiect? Deoarece primul dosar, cel cu numarul 6570/1/2007, a cazut aleatoriu la un complet prezidat de judecatorul Gheorghe Albu, nu tocmai usor de convins in spiritul "solidaritatii imorale de breasla". Ce au facut in aceasta situatie judecatorii-pensionari care au incasat aproape un de zile cate 80 de milioane de lei ilegal, pacalind statul? Au mai introdus o actiune, dupa o saptamana de la anuntarea primei cauze, formandu-se dosarul nr.6778/2007, care a cazut "aleatoriu" la un complet mai bland. Dosarele au primit termene dupa termene din cauza unor chichite generate de partile cauzelor, timp in care banii statului au fost incasati ilicit de cei 12 magistrati. O alta judecatoare aflata in aceeasi situatie, Magdalena Dumitru, nu s-a trecut pe lista cu reclamantii din actiunea impotriva hotararii CSM, deoarece face parte din Sectia Contencios a instantei supreme. Adica acolo unde se solutioneaza cele doua cauze.

Publicitatea articolelor din tutun va fi permisă doar în interiorul unităţilor de comerţPublicitatea articolelor din tutun va fi permisă doar în inter

Publicitatea articolelor din tutun va fi permisă doar în interiorul unităţilor de comerţ specializate. Prevederea în cauză este parte a proiectului noii legi cu privire la tutun şi articolele din tutun, votat în lectura finală în şedinţa de vineri a Parlamentului.

Totodată, documentul prevede că începând cu 1 ianuarie 2009 ţigările vor fi comercializate pe teritoriul R. Moldova, doar având imprimat pe cea mai vizibilă suprafaţă a pachetului un marcaj de avertizare privind dauna fumatului.

Potrivit Art.11 al proiectului, avertismentul va include două variante: "Fumatul ucide" şi "Fumatul dăunează grav sănătăţii dumneavoastră şi celor din jur". Acesta va fi imprimat pe una din cele mai vizibile părţi ale pachetului şi va acoperi cel puţin 30 la sută din suprafaţa acestuia.

Legea nouă restricţionează fumatul în locurile publice, deşi acordă patronilor dreptul de a amenaja săli speciale pentru fumători, care nu trebuie să depăşească 50 la sută din suprafaţa localului. Totodată, documentul interzice comercializarea produselor de tutungerie în reţeaua de comerţ ambulant, la tarabe şi tejghele improvizate, precum şi în unităţile de comerţ cu o suprafaţă mai mică de patru metri pătraţi.

Proiectul prevede diminuarea graduală, începând cu 1 ianuarie 2008, a substanţelor nocive conţinute în produsele de tutun. Astfel, către 1 ianuarie 2012 o ţigaretă cu filtru trebuie să conţină maxim 10 mg de gudron, 1,0 mg nicotină şi 10 mg minoxid de carbon.

La 12 decembrie executivul a aprobat o hotărâre care obligă importatorii articolelor de tutun să procure timbrele de acciz de la Serviciul Vamal, după ce până în prezent acestea erau procurate la Inspectoratul fiscal. În plus, la începutul lunii curent Cabinetul de miniştri a promovat un proiect de modificări la Titlul IV al Codului fiscal, prin care a propus ca pe ambalajul ţigărilor cu filtru să fie imprimat preţul maxim de comercializare cu amănuntul. Înscrisul despre preţul maxim în comerţul cu amănuntul pe cutiile cu ţigări cu filtru ar putea să fie obligatoriu cu începere de la 1 ianuarie 2009.

O «tata» scumpa: Ana Maria Prodan ii cere 500.000 de euro lui Dica

Ana Maria Prodan incearca sa il usureze pe Nicolae Dica de 500.000 de euro. Impresara ii cere despagubiri stelistului pentru ca acesta a semnat cu formatia italiana Catania fara ca ea sa stie. Gigi Becali l-a atentionat de la inceput pe fotbalist ca nu e bine sa se “inhaite” cu Prodan: “Te-ai apucat sa semnezi cu Ana Maria Prodan? Ti-a aratat tåta si ai semnat, ce naiba, esti nebun?”.

Nicolae Dica nu a avut timp sa se bucure de transferul la Catania. La doar cateva ore dupa ce stelistul si-a pus semnatura pe un contract cu formatia siciliana, el s-a trezit in mijlocul unui scandal cu impresara Ana Maria Prodan, care l-a anuntat ca ii este dator. „Am aflat din ziare ca Dica a mers la Catania. Le-am spus celor de la Steaua sa fie atenti. Nu vreau sa îi fac rau fotbalistului, am vorbit si cu Adrian Mutu si mi-a spus sa-l las în pace, însa asa ceva nu se mai poate. Dica are doua variante: ori îmi da 10% din contract, ori trebuie sa îmi plateasca 500 de mii de euro pentru rezilierea contractului“, a spus femeia, citata de onlinesport.ro. In cazul in care va fi dat in judecata si va pierde procesul, fotbalistul va munci degeaba in primele doua sezoane la Catania, unde primeste, anual, numai 350.000 de euro. Oricum, Dica a fost sfatuit de Giovanni Becali sa stea linistit, pentru ca nu ii va da nici un ban impresarei. Scenariul este similar cu cel din iarna, atunci cand s-a zvonit ca Nicolae Dica ajunsese la un acord cu Benfica. “Eu nu am participat la nici o negociere cu oficialii de la Lisabona si am aflat din presa ca au cazut la un acord pentru Dica. Stau foarte linistita, pentru ca n-am nimic de pierdut. Daca l-as fi transferat eu pe jucator, luam comision si procent anual din contract. Asa, dupa ce l-au dat ei, voi lua 500.000 de euro din clauza de reziliere a actului semnat de mine si Dica, precum si 10% din suma de pe toata durata contractului. Astept sa se perfecteze si apoi il voi da in judecata. Justitia va face dreptate. La toti acei bani se adauga si cheltuielile de judecata”, a declarat atunci impresara.

Gigi Becali l-a avertizat pe jucator
Aceasta situatie a fost prevazuta de Gigi Becali, finantatorul Stelei. El l-a criticat pe Dica atunci cand a auzit ca fotbalistul a semnat un contract cu Ana Maria Prodan. Latifundiarul din Pipera nu a putut sa isi explice ce anume l-ar fi putut convinge pe jucatorul sau sa faca asa ceva, dand o conotatie sexuala intelegerii. „E impresara si asta, când venea pe la palat, o luam de mai glumeam cu ea. L-a transferat pe Herea? L-a înnebunit de cap, saracu’ Herea, mi-era si mila de jucator, când aici, când acolo... Da, îl are si pe Dica, am si uitat sa vorbesc cu el. Pai, poate ea sa-l impresarieze pe Dica? Si ala e nebun: te-ai apucat sa semnezi cu Ana Maria Prodan, ti-a aratat tâta si ai semnat, ce naiba, esti nebun?“, a spus, in iarna, patronul Stelei. Totusi, exista o explicatie pentru faptul ca Ana Maria reuseste sa convinga jucatori de prim rang sa semneze cu ea. Impresara este prietena foarte buna cu Adrian Mutu, munca de convingere depunand-o starul Fiorentinei. Giovanni Becali, cel care a intermediat transferul lui Dica, este in razboi cu Mutu. Asadar, este greu de crezut ca Ana Maria Prodan va da vreun pas inapoi.

Si Herera are probleme cu impresara
Un alt jucator, Ovidiu Herea, impresariat de Ana Maria Prodan are probleme in aceasta perioada. Fotbalistul nu stie daca va mai ramane la Rapid sau va trebui sa se intoarca la Progresul. “Jucatorul se va intoarce in Cotroceni in aceasta saptamana. Domnul Copos nu a virat nici un cent din suma de transfer. Nu stiu de ce nu a rezolvat aceasta situatie pana acum”, a declarat impresara. In schimb, George Copos este convins ca jucatorul va mai ramane inca trei ani in Giulesti si a declarat ca nu-l intereseaza ce declara proaspata doamna Reghencampf.

Steaua a scapat de sanctiunile UEFA
Stelistii pot sta linistiti, in aceasta toamna nu vor avea probleme cu participarea in Liga Campionilor. Secretarul general al UEFA, David Taylor, a declarat ca forul european nu poate actiona împotriva FC Steaua în cazul „Valiza“ înainte de finalizarea procesului în România. „Situatia Stelei este diferita, din punctul de vedere al neregulilor comise, cele pentru care a fost deja penalizata de Federatia Româna de Fotbal, pentru ca decizia finala nu a fost luata în tara sau la Curtea de Arbitraj Sportiv de la Lausanne. Nici noi nu putem actiona în vreun fel pâna când acest proces nu este terminat, pentru ca decizia finala ar putea fi în favoarea clubului român. Noi ne ocupam de bunul mers al competitiilor fotbalistice. De aceea, Steaua este admisa anul acesta în Liga Campionilor, dar cazul nu e închis. Asa ca e posibil ca în sezonul 2009/2010 UEFA sa actioneze împotriva Stelei“, a declarat Taylor. Conducerea Stelei a cerut ca in cele din urma sanctiunile dictate impotriva echipei sa fie retrase, iar cazul sa nu mai ajunga deloc pe masa forului continental. Steaua a fost penalizata, la 4 iunie, cu sapte puncte, iar formatia Universitatea Cluj cu sase puncte de catre Comisia de Disciplina a Federatiei Române de Fotbal, dupa scandalul „Valiza cu bani“ din ultima etapa a Ligii I, sezonul 2007/2008. Vineri, FC Steaua a depus la Curtea de Arbitraj pentru Fotbal din cadrul FRF recurs la deciziile dictate de comisiile de Disciplina si Apel în cazul „Valiza“.
Dan Nicolaie, Victor Partan

Campionul olimpic cu mâna rupta, inmormantat la Feisa (Alba) cu onoruri militare

Personalitati din lumea sportului, reprezentanti ai administratiei publice judetene si locale, politicieni, membri ai familiei si numerosi localnici l-au condus, ieri, pe ultimul drum pe fostul mare pugilist Nicolae Linca, singurul român campion olimpic la box. Marele sportiv a incetat din viata vineri seara si a fost inmormântat, ieri, in localitatea Feisa din judetul Alba, unde a trait cu sotia din anul 1979. Dupa slujba tinuta in curtea casei de mai multi preoti a fost organizat si un ceremonial special în care 20 de jandarmi i-au dat onorul fostului campion. Nicolae Linca, nascut la 2 ianuarie 1929, a fost medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de la Melbourne (1956, categoria 67 de kilograme). Din 1990, fostul boxer roman suferea de coxartroza la soldul drept si Parkinson posttraumatic, fiind diagnosticat si cu Alzheimer. Incepând cu anul 2003, starea de sanatate a lui Nicolae Linca s-a inrautatit dramatic. Din 2003 nimeni nu a mai putut comunica cu el. Nici macar sotia acestuia, Elena Linca. Familia a trait, in ultimii ani, din renta viajera primita de la Comitetul Olimpic Român. In ultimii ani, cei doi soti au locuit singuri, uitati de prieteni si de cei care ar fi trebuit sa-si aminteasca mai des de singurul campion olimpic din istoria boxului românesc. In cei peste 40 de ani de cariera, Nicolae Linca a disputat 306 meciuri oficiale, din care a pierdut doar 25. In 1973, la 44 de ani, a fost trecut in rezerva de la clubul „Dinamo”, cu gradul de locotenent-colonel. In decembrie 2005, Nicolae Linca a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa I, acordat de Presedintia României. Familia fostului mare boxer a primit un mesaj de condoleante si din partea premierului Calin Popescu-Tariceanu si a presedintelui Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu.

Povestea medaliei de aur
Singurul aur olimpic al boxului romanesc a fost obtinut in 1956. Atunci, Nicolae Linca a fost prezent la JO de la Melbourne. In primul meci, romanul si-a fracturat incheietura mainii drepte, dar nu a renuntat si a boxat in continuare, intr-o singura mana! Spre surprinderea tuturor, Nicolae Linca a ajuns pana in finala, unde l-a invins pe irlandezul Fred Treidt si a castigat aurul. Iata cronica meciului in care s-a infaptuit una dintre minunile sportului mondial, asa cum a fost prezentata in cartea “Careul magic romanesc”, scrisa de Paul Ochialbi si Petre Hent: “Cand a sunat primul sunet de gong, Hector Hatch, din insulele Fidji, s-a ridicat din coltul sau unde statuse in genunchi, facandu-si o rugaciune. Nicolae Linca l-a intampinat cu prudenta, in mijlocul ringului. Hector ataca primul, cu o avalansa de lovituri, dar Linca riposteaza metodic, taindu-i repede elanul cu cateva upercuturi la corp. Repriza secunda apartine cu multa usurinta reprezentantului nostru, care se si vede victorios. Dar spre sfarsitul ultimului rund, un trasnet din senin ii fulgera måna dreapta. Ajuns in coltul sau, il anunta pe Ion Popa: «Maestre mi-am luxat mana». Degetul cel mare al mainii drepte era fracturat. Ce-i de facut? Vii din Romania pana in Australia, iti rupi un deget si pleci cum ai venit? Linca hotaraste singur: «Voi boxa numai cu stanga, dar voi boxa!» (...) La controlul medical, degetele boxerilor sunt stranse pe rand, examinate cu atentie. Lui Linca i se deschid toti porii de durere, dar nu zice nici pas. Inainte de a incepe meciul, trebuie puse bandajele. Din nou prezenta medicului. De data aceasta, secretul a fost descoperit. Linca si Popa au devenit doua sloiuri de gheata. Medicul insa intelege spaima celor doi. Meciul poate sa inceapa. Linca a castigat toate cele trei reprize intr-o maniera entuziasmanta, in fata unui adversar care era favoritul numarul unu al categoriei. Medalia de argint era asigurata. (...) Dar pana a inceput marea finala, efectul novocainei aproape a trecut. A simtit asta cand i s-au pus manusile. Dar nu a aratat-o. In mijlocul ringului incepe lupta care urca lumea pe banci. Linca arunca dreapta cu furie. Nu-si mai simte pumnul. Parca ar avea doar o bucata de brat. Irlandezul ataca, dar Linca contreaza. Se da decizia: „WINNER NICOLAE LINCA – ROMÅNIA!” Asa a fost in acel noiembrie la Melbourne. Lacrimi de bucurie si durere au curs pe prima medalie olimpica de aur cuc

Lucian Bute isi da azi licenta la Galati

Campionul mondial la categoria supermijlocie, Lucian Bute, a revenit la Galati. Student al Facultatii de Educatie Fizica si Sport din cadrul Universitatii “Dunarea de Jos” Galati, Lucian Bute isi da astazi licenta. Boxerul de loc din comuna galateana Pechea isi va sustine lucrarea de diploma in fata unei comisii. Apropiatii sustin ca sportivul este increzator ca va trece si de acest “meci” cu bine, asta mai ales ca prestatia sa sportiva este recunoscuta si in cadrul universitatii galatene de la conducerea careia a primit recent si o diploma de onoare. Mai mult ca sigur, dupa luarea licentei, Lucian Bute va mai calca pragul cunoscutei institutii de invatamant, deoarece doreste sa se specializeze urmând si cursuri de master.

Alegerile

Aproximativ 450 de milioane de alegatori din cele 25 de state membre ale Uniunii Europene sunt chemati la sfarsitul acestei saptamani sa voteze viitorul Parlament European, format din 732 de parlamentari. Daca Romania ar fi fost in UE, pe langa consileri si primar i-am fi ales in aceste zile si cei 33 de europarlamentari romani care - potrivit Tratatului de la Nisa - au dreptul sa ocupe locuri in hemiciclul Parlamentului de la Strasbourg.

Ce mai are de facut Romania ca sa incheie negocierile de aderare la Uniunea Europeana

In loc sa fie utilizate de catre angajati pentru masa, asa cum le spune si numele, tichetele de masa sunt folosite in Romania pentru achizitia de bunuri din magazine - atat alimentare cat si nealimentare. Astfel, au devenit o a doua moneda din Romania.


De la salam, bauturi racoritoare, pana la detergenti, pasta de dinti sau tigari, oricare din aceste produse poate fi platit cu tichete de masa.