Proiect strategic si actiune pragmatica

Iresponsabilitatea macho-infantila a presedintelui Basescu, provocatoare la maximum in raport cu neostalinismul bovaric al presedintelui Voronin, serveste interesul Moscovei ca relatiile Bucuresti-Chisinau sa fie conflictuale.


Din decembrie 2004 incoace, politica internationala a Romaniei a fost haotica, diletanta, contradictorie. Lipsita de initiativa si ezitant reactiva. De aceea am ajuns sa fim tratati ca popor second hand si tara fara brand.
Emblematice pentru politica noastra externa sunt relatiile cu Chisinaul, la
limita rupturii diplomatice. Desi ar trebui sa fie mai bune decat toate, au ajuns cele mai conflictuale relatii externe ale Romaniei! Iresponsabilitatea macho-infantila a presedintelui Basescu, provocatoare la maximum in raport cu neostalinismul bovaric al presedintelui Voronin, serveste interesul Moscovei ca relatiile Bucuresti-Chisinau sa fie conflictuale. Iar premierii Tariceanu si Tarlev nu reusesc sa repare nici aparentele. Ucraina ne umileste in problemele contencioase, Bulgaria ne priveste arogant, desi in realitate sta prost fata de noi.
Serbia manifesta suspiciune, pentru ca nu intelege exact ce pozitie avem in problema Kosovo si, de fapt, nici noi nu stiam pana in 14 decembrie. Cand premierul Tariceanu s-a pronuntat, in sfarsit, foarte clar, contra independentei. Si asta chiar la Consiliul European de la Bruxelles. Pacat numai ca ministrul de Externe, Adrian Cioroianu, a ratat o noua ocazie de a tacea, cand a nuantat pentru presa declaratia propriului premier. Iar presedintele Basescu a tacut, si mai bine a facut. Decat sa se contrazica din nou cu premierul, chiar si in aceasta problema cruciala cum e Kosovo, provincie a carei independenta seful statului roman era gata sa o recunoasca, pentru a face voia SUA. Nu ne putem ignora interesele nationale, nici chiar de dragul americanilor. Pe care i-am asteptat zeci de ani sa ne protejeze securitatea
, nu sa ne solicite pozitii care pot genera insecuritate - locala, regionala, europeana, globala.
Parteneriatul strans al Guvernelor Romaniei si Ungariei este, probabil, singura realizare a politicii noastre externe, cu puternice implicatii interne, data
fiind apartenenta UDMR la guvernare. Ignoram, insa, necesitatea unor relatii parteneriale cu Polonia si Cehia, ca posibil nucleu al initiativei tarilor foste comuniste, mai important ca finalitate europeana decat fostul grup Visegrad.
Europa ne dispretuieste. Ne considera o tara infractionala ratacita in UE, de unde si masurile antiromanesti luate de Guvernele Italiei, Spaniei si Marii Britanii, discriminatorii, clar incompatibile cu normele Uniunii Europene. Bine ca, in sfarsit, Romania are o initiativa europeana, sustinuta de familia politica liberala si formulata de premierul Tariceanu la Bruxelles, cea privind problema tiganilor ca problema general-europeana si actiunea pentru rezolvarea ei in consecinta.
Prestatia Romaniei in relatiile internationale, trasata de presedintele Basescu, este sexul oral fata de mai-marii anglo-americani. Partenerul
nostru strategic american ne trateaza ca pe subalterni retardati. Relatia privilegiata cu SUA, la care romanii au visat trei generatii, este patetic depreciata. Iar orientarea Guvernului in politica externa e sublima, dar lipseste cu desavarsire. Doar reactii conjuncturale. Desi exista un proiect strategic generos al MAE, alcatuit de seful diplomatiei romanesti, Adrian Cioroianu, care, insa, nu s-a dovedit capabil de a-l aplica. Un intelectual ca el va trebui sa aiba taria de a demisiona in favoarea unui ministru competent. Onoare in relatiile internationale, prestatie diplomatica si pragmatism al interesului national este ce ne trebuie. Si un brand frumos. De la Mos Craciun, pentru Romania. Monarhia!