Educaţia, corupţie cu subiect unic

Până unde poate ajunge corupţia în învăţământul românesc? V-aţi pus sigur această întrebare, dacă sunteţi părinţi înnebuniţi la gândul viitorului fiului sau fiicei dv., care vor trăi într-o societate cu sistemul de valori pe care-l cunoaştem noi pulverizat.

Dacă sunteţi părinţii, bunicii, unchii, mătuşile, fraţii şi surorile unuia dintre cei 212.661 de elevi ai claselor a VIII-a, care au susţinut, în premieră, teza cu subiect unic în semestrul acesta, cu siguranţă aţi înţeles că minciuna, furtul şi corupţia s-au întins pe tot sistemul de învăţământ românesc, iar efortul de a ne reveni va fi uriaş. Asta pentru că unii domni şi unele doamne profesoare, dascălii pe care i-am privit ca pe cel mai important corp de elită al intelectualităţii româneşti, şi-au probat neprofesionalismul şi necinstea.

S-a copiat pe rupte la tezele unice, s-au cunoscut subiectele, supraveghetorii i-au lăsat pe copii să rezolve în grup subiectele, asta când nu le-au dictat chiar ei. Ba chiar, la o anumită şcoală, profesorul de la clasă a sugerat părinţilor şi suma care trebuie strânsă şi cum să se dea aceasta supraveghetorilor. Acestea sunt doar câteva dintre semnalele, reclamaţiile şi informaţiile pe care redacţia noastră le-a primit în ultima săptămână.

Ceea ce ar fi trebuit să fie o teză normală, nestresantă, neviciată nici de emoţii, dar nici de mârşăvii, a devenit o mare cacealma educaţională. Decizia ministerului de a trece la evaluarea continuă, pe care statele UE o realizează în învăţământul obligatoriu, e viciată, deturnată de mentalitatea cretină că avem nevoie doar de diplome, nu şi de oameni care să ştie carte.

După atâtea experienţe urâte, cu copiatul şi vânzarea subiectelor, din ultimii trei ani, am crezut sincer că, ridicând presiunea de pe nota de la examen, se va contracara şi corupţia. M-am înşelat şi eu, şi toţi aceia care gândesc că modernizarea şi europenizarea învăţământului românesc trebuie făcute urgent şi fără nici o ezitare.

Atâta timp cât nota obţinută de elev are importanţă pentru viitorul lui educaţional, obţinerea acesteia nu se va face, firesc, cum se întâmplă în toată lumea civilizată, prin muncă şi seriozitate, ci se va prefera calea uşoară a furtului. Şcoala românească a preluat şi dezvoltă cea mai urâtă faţă a României postdecembriste: corupţia, înşelătoria, şmechereala. Ce să-i răspunzi unui elev de 13, 14 ani, când te întreabă de ce el, care te-a ascultat şi n-a copiat, a luat nota 6, iar colegul său, care a furat, a luat 10? Deja, cred, problema dramatică nu mai este aceea a elevilor pe care părinţii şi dascălii îi învaţă să fure, ci a elevilor care se încred în ceea ce le spun părinţii şi unii dascăli, care mai au încă un sistem de valori.

După mine, prima soluţie ar fi aceea de a normaliza sistemul, scoţând definitiv numai cele câteva note din calculul mediei generale. Apoi şi pentru dascăli ar trebui făcut ceva. Ar fi cazul ca ministerul să nu mai acorde salariul de merit pe baza criteriilor actuale. Aceasta, deoarece, acolada minciunii se încheie la dascăl, împins de punctajele ministerului – se punctează rezultatele la examene, la olimpiade – să facă rabat calităţii, dacă vrea să ia 10 lei în plus la chenzină. Şi, cel mai sigur, ar trebui ca, urgent, Statutul personalului didactic să fie amendat, în sensul în care profesorii corupţi să poată fi eliminaţi din sistem.

Fiindcă nimic, dar nimic nu este mai odios decât un dascăl care schilodeşte mintea şi sufletul unui copil. Din nefericire, se pare că numărul acestora a depăşit masa critică, ceea ce e cu adevărat un dezastru.